eram o data pe un Haiku al Herei si inmugurise o discutie frumoasa, zic, eu despre haiku. eu am replicat ca nu putem intelege literatura japoneza si orientala in general, fara a patrunde filosofia macar, ca sa nu mai spun trairea celui care scrie literatura in Orient.

am primit apoi o replica ce isi exprima nedumerirea ca ce treaba are filosofia si religia Orientului cu haiku-ul si literatura de acolo, in general. am raspuns si eu din nou, dar discutia a murit. recent am tradus ceva din Tankai, o istorioara edificatoare. fara a avea pretentia unei traduceri prea grozave, va impartasesc cele cateva randuri:

Un poet

"Calugarul Joso a fost elevul faimosul maestru haiku Basho, ale carui practici religioase si realizari pe aceasta cale au fost tinute secrete, iar el a fost cunoscut mai ales ca poet.

Datorita unor neintelegeri in familia sa, Joso a fost nevoit sa renunte la cele lumesti. El era fiul unei familii de samurai. Ar fi trebuit sa preia prin filiatie datoriile casei de samurai de la tatal sau, dar acesta a numit in locul lui un fiu vitreg. In semn de protest Joso si-a taiat maa dreapta si s-a retras din serviciul oficial motivand infirmitatea sa.

A renuntat la lume si a devenit calugar Zen. Dupa moartea profesorului sau Basho, el s-a retras intr-o pestera timp de trei ani, unde a scris pe pietre intreaga scriptura budista, cate un caracter chinezesc pe fiecare piatra. Apoi le-a aranjat asemenea Zidului Scrierilor Sfinte. Joso a scris si o carte cu sfaturi pentru preoti si mireni. Desi era plina de cugetari de inalta moralitate a numit-o "Cartea unui pierde-vara".

In amintirea momentului retragerii lui din aceasta lume a compus un poem in stil oficial chinezesc:

Dupa ce si-a carat casa
in spate mai multi ani,
un melc a lepadat-o intr-o zi
si a pornit catre libertate.
In arsita casei sale,
spaima lui cea mai mare
a fost aceea ca trupul i se va usca;
acum, scaldat de ploaia spiritului,
el urca dealul impadurit"

si acum imi zboara mai departe gandurile. structura standard a haiku-ului era in legatura cu filosofia numerelor din budism, nu cu un capriciu literar izvorat de nicaieri, pentru ca in acel spatiu cultural totul este legat de traditie.

am mai observat ca pe site se scrie haiku si asta e bine, fie ca experiment fie ca exersare a puterii de sinteza. e interesant, pe astfel de specii critica literara nu prea se mai justifica. nu poti decat sa traiesti alaturi de imagine, sa te lasi cuprins de sonoritate. si asta pentru ca haiku-ul e poezia izvorata din liniste, din contemplatie. e cuvantul care se isca atunci cand vrea el nu cand vrea mintea noastra. si aici deja este o atitudine in a scrie.

sa fie poezia doar un exercitiu al mintii?

sa fie mai mult, impartasind o fulguratie din lumea subtila?

suntem creatori sau canale prin care curge poezia?

dar ce e poezia? e doar filigran de metafore? sau exista in jurul nostru iar noi doar o surprindem?

"Umbrele bambusilor matura treptele,
si nici un fir de praf nu se clinteste;
Lumina lunii strapunge adancul iazului,
Nelasand nici o urma in apa." (Mugaku)