Hmmm, se pare ca doar eu am mai ramas din cei 3 muschetari care nu a postat nimic despre intalnirea abisala de ieri noapte. Toti obositi de atata prietenie solitara ivita din neantul retelelor informationale.

Tocmai vin dupa citirea editorialului scris de degeaba (fiti linistiti, nu am scris prea multi « de” ??). Interesante imaginile lui, cuvintele care se incolacesc ca un sarpe susurand bland si totusi amenintator la urechile celor neavizati de personalitatea efervescenta a lui Alex; de care totusi nu am putut avea in totalitate parte, data fiind oboseala stramoseasca de care da dovada intregul spiritul latin, in pofida unei largheti a inimii si a inflacararii deja ajunse proverbiala.

Am evitat sa incerc sa scriu ceva pana acum, din simplul motiv ca m-am simtit rau. Impresia lasata ieri de peregrinarile si ulterior de discutia noastra a fost imprimata cu fierul rosu intr-o zona pe care o credeam deja candidata intru nesimtire. Doar ca discutia a fost, poate asa este prima oara, poate nu, un monolog de fiecare parte, toate cele 3 personalitati, aflate intr-un spatiu favorizant liberatii de gandire – si nu ma refer la bar, ci la dispunerea triunghiulara, ama avand rolul de impartialitate zonala, fiind in centrul unghiului de 90 dintre noi.
Pe scurt : ama a intervenit de f putine ori, dandu-mi impresia de cadere in plasa intinsa cu larghete si fara intentie de catre carisma lui Alex. Cuvantarile ei au luat incercat cu precadere sa se agate de intrebari legate strict de fapte si de realitatea tangibila. M-am mirat profund, mai ales ca mi se destainuise a fi mare admiratoare a lui boris vian, cu al carui volum deja evocat de Alex se prezentase in fata noastra, parca « Les lurettes fourrées ».
Alex mi-a facut impresia unui tip care nu stie inca incotro doreste sa se indrepte, de aceea defensiv de cele mai multe ori si incercand sa atace tot ce poate atinge dintr-o pozitie de aparent non-combat. Spiritul de fronda, pe care i l-am si aruncat la un moment dat pe masa, mandru in sinea mea de observatia pe care o cred si acum justa, s-a facut vizibil pe tot parcursul serii, dand nastere la niste discutii uneori sterile, uneori fara cap si coada, discutii la care marturisesc ca am luat parte cu mare efervescenta, dand exemple uneori din marii clasici si chiar din unii mai mici. Lucrul se pare ca l-a deranjat pe Alex, care avea alte opinii despre Zgomotul si Furia, pe de o parte, pe de alta parte de un anume stil de infatuare de moment, lucru practicabil de noi toti, dealtfel, cand cadem in prapastie trasi inevitabil de sfoara (si lama) de care agata ranjind cu toti dintii vreun greu al vietii artistice.
Iar eu, proletar si practicand cu mare succes sistemul metro, boulot, dodo, am ajuns la intalnire mai devreme, apoi am incercat sa ii tin piept lui Alex. Ama fiind deja obosita, eu incercand sa intru la o expozitie dar neavand si girul celor din jur, iar Alex deja la a 3 expozitie in acea zi, am purces sa dezbatem subiectul Brancusi, care s-a incheiat in coada de peste, apoi dorul de casa, in care am tinut piept unei avalanse de argumente legate in principal de lipsa climatului capitalist din romania noastra cea mioritica.
Iar la sfarsit, in barul acela scump in care am fost, au inceput monologurile de care aminteam la inceput. Fiecare a tinut-o pe-a lui, incapabili fiind muschetarii de noi sa intelegem ce si de ce isi oboseste gura celalalt. Poate din pricina faptului ca nu vorbeam prea bine voltairiana, desi la un moment dat am comandat un al doilea rand de berici si cafele irlandeze (pour moi, rien, merci), lucru care ar fi trebuit sa ne dezlege de inhibitiile inerente.
Vorbitul in paralel a fost practicat de toata lumea cu mare succes, in afara de prezentarea societatii in care fiecare isi depune obolul fiscal. Chtonianul a fost liantul care ne-a unit, pentru a nu mai vorbi de momentele de respiro ale preumblarilor lui alex spre toileta. La urma am fost si eu, sa dau un semnal de plecare, tardiv se pare totusi, pentru ca ama, intr-un final, va pierde pe ultima suta de metri metroul parizian si va urca sisifian, cele 100 de trepte spre paradisul informatic.