Inchid ochii ingreunati de suflul unei amintiri pierdute printre nori.Ascult glasul ei dulce si azi,ca de atatea ori, ascult glasul tau, aceleasi cuvinte, acelasi gand, hiperbolizand o tristete abia simtita in frigul clasei aproape topit de un plafon mohorat. Fete plate, inexpresive isi asculta gandurile scaldate in lumina neonului ars.O voce subtire repeta iar,si iar impunand plictiseala caietelor uitate pe banci.Doar din cand in cand,doi ochi scaldati de lumina unui vis aluneca prin monotonia peretilor albi, cautand un nor pe care sufletul sa prinda aripi si sa sparga cenusa pe care o vad,o simt si o aud in jurul meu.
Planse mici, pe care timpul si-a lasat sarutul haotic, inchizand cu lacatul regretului o lume interzisa.Un somn usor,dictat de lacrimile ploii sufoca atmosfera deja ametita.Somn obositor, fara vise.Doar ochii grei, cedand sub povara durerii, si o imagine vie, ce ma inunda cu aura ei,spulberand tot.O imagine calda...si inima se pierde in sangele care fara motiv inunda nevazut obrajii.Doi ochi ce plutesc in aerul rece.Apoi un chip.Al tau, si lumea isi priveste monumentele-ruine spulberate de rasuflarea ta.O privire si totul arde, scaldand in limbi de foc un vis inghetat si lacrimi ascunse de un obraz impiertrit aluneca spre cer.
Un tavan alb,si neonul lumineaza catedra goala.Banci pustii,purtand in ele imaginea ta.Si tema la engleza.