A-ti trasa viitorul dupa bunul plac devine in mod categoric un blestem pe care oricat de mult ai incerca sa-l indepartezi se intoarce insutit impotriva-ti. S-a nascut odata cu tine si va apune in ultima ta rasuflare, l-ai creat si te-a creat, sunteti una si aceeasi fiinta. Nu ai unde sa fugi, nu ai pe cine sa imbratisezi pentru ca niciodata nu ai stiut sa iubesti. „Learn how to hug and you’ll learn how to live”. A fost cel mai intelept sfat pe care l-am primit.

N-am stiut niciodata sa zambesc si clepsidra a fost intoarsa de prea multe ori. Nisipul si-a faramitat corpul incat a mai ramas doar o bucata de vis. Din gene imi izvoraste noaptea si secvente din viata. Trecutul mi-a fost prezent mereu, iar acum ma apropii de marginea lui. Pasesc in prezent, in propriul sicriu construit cu nepasare. Pasesc pe strazi, ei zambesc imbracati de sarbatoare. E 1 mai pentru toti. Pentru mine doar o alta zi. Un alt sfarsit anticipat cu 5 luni in urma. Þesut cu grija pentru ca ultima impunsatura sa nu-mi striveasca inima. Am esuat anticipat si incep sa simt urmele remuscarilor. Viata ni se deruleaza pe aceeasi banda cu ceea ce gandim. Nu poti schimba macazul, nu poti opri, poti doar sincroniza. Am esuat. Nimic nu dureaza, oamenii mereu vor fi oameni indiferent de sex, varsta, aparenta. Traiesc mult prea ciudat pentru a-i putea intelege. Nu sunt atat de grandomana incat sa pretind ca eu sunt cea neinteleasa, dar am picioarele murdare de pamant si spun ca nu-i inteleg. Ce inseamna in definitiv relatiile interumane? Ce inseamna a trai? Cand poti spune “sunt fericit”?

Crezi ca descoperi omul in timp ce il schitezi de mii de ori, ii faci si ii refaci portretul pana ajunge la forma perfecta. Acum iti seamana, il iubesti pentru ca te iubesti, pentru ca esti atat de egoist incat a oferi iubire altcuiva echivaleaza cu sinuciderea. Pe cea din urma ai incercat sa o exemplifici sub alte forme. Ai esuat. Iubeste si vei reusi.

De fapt tu nu vrei sa mori.Vrei sa traiesti si sa ii traiesti, caci modul tau de viata inspaimanta si repugna. Ii scarbesti si ii atragi. Apoi ii indepartezi. Mereu se repeta istoria. Stiai ca asa va fi si totusi… ai incercat. Ai incercat sa fii om, ca ei. Ti-ai dat sah mat si nici macar n-ai apucat sa te desprinzi de pamant. E ciudat cum iti simti corpul. Greu ca plumbul lui Bacovia, batran si viclean ca Lestat-ul Annei Rice si totusi atat de nepamantean si usor. Te-ai putea izbi de nori in orice clipa. Doar sa vrei. Stii ca pentru tine vointa se transforma automat in realitate. Ai probat-o de mii de ori si mereu ai subjugat-o, ai tras-o de aripi si a continuat sa zboare. Dar nu vrei. Iti place mult prea infinit ipostaza de condamnat pentru a te arunca in gurile neantului. Ai un plan de urmat si mai cativa ani de incercari deja esuate. Esti un alt fel de Christ ce-si accepta nepasator destinul pentru ca mana ta a fost cea care i-a dat forma definitiva.