poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-26 | |
Visule, lasă-mă să trec pragul nevăzut al parcului tău!
Lasă-mă să mă plimb pe cărări de tine făcute doar pentru mine, din chiar propria-mi închipuire. Pășesc ușor, mai ușor decât trece umbra norului pe pământ și mă strecor printre mireasmă, umbră și lumină. Și, dintr-o dată, îmi vine să mă plec, să mă rog, să cuget. În grădina mea nu mare, pinul și chiparosul se contopesc într-un verde întunecat, numai ca să înmulțească albeața siluetelor încremenite-n marmură. Nici o altă pată de culoare nu se schimbă în petală; doar cerul liber, drum deschis spre-atâtea firi, spre-atâtea gânduri și întrebări. De câte ori se-abat asupra-mi neștiutele răspunsuri ale lumii, m-adăpostesc la umbra ta, drag parc tăcut al minții mele, și-aștept să se reverse, din timpul dinaintea lui Christos, înțelepciunea celor ce te-au făurit aievea. Și-o să mă-ntorc la tine o viață-ntreagă, la ceas de tulburare, de refugiu și greu răspuns. ... Iar tu mă vei primi mereu, ca să mă regăsesc pe mine, în ceea ce eu însămi am creat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate