rătăcea spre capătul nimicului
cu prețul uitării spre o altfel de viață
trecea printr-un târg nevăzut
tarabele semănau cu nori de vreme frumoasă
era atât de lung
și alb
cât pentru o veșnicie

la primul semn
grăbit
se răsfoi de câteva ori
până în miezul amintirilor
și nimic
nici măcar oglinda nepăsătoare din colț
nu-i era de folos
era de necuprins sau deloc
era al nimănui
degeaba și etern

ar putea respira dintr-o singură lume
ar umbla-o desculț peste ape
peste pământ
fără nimic
doar un trup
să aleagă încă mai poate

primul samsar
prima respirare
prima clipă
prima simțire
prima iubită
primul copil
primul dintr-un întreg

în urmă nimic
doar uitarea