Sunt urme de degete pe oglindă
mi-e dor de ceea ce urmează să pierd
viața e o profesoară frigidă
îmi educă simțurile
de obicei după ce nu mai am nevoie

de sfaturi sau de simțuri.

Oglinda doare ca și măseaua.

Noiembrie e luna când se culeg nefericirile
puțin înainte să se usuce pe crengi. Ești degeaba.

Astăzi tristețile mi se par mai boeme ca niciodată
timpul nu mai are timp
pentru dedublări
și nu-i nicio poezie în asta.

Tu ai o fericire răgușită,
o ții sub plapumă. Eu nu mai am nimic astăzi
nici măcar ceva de pierdut.