odată m-ai întrebat
ce știi tu despre pierdere, maria?
ce știi tu despre ea?
și n-am apucat să-ți răspund

vezi
eu nu știu nimic
acum învăț despre ea

când eram copilă
și cădeam
plângeam
apoi îmi ștergeam nasul și mă jucam mai departe

azi ea se trezește cu mine în pat dimineața
se duce să pună de cafea înaintea mea își face dușul cu toate șampoanele mele
acelea de coriandru
ba chiar își strecoară mâinile peste sâni și peste tălpile arse de drumuri peste pântec


peste zi
mă urmează
mai ales când tac
mai ales când nu e nimeni în jur
mă încolțește și atunci dau fuga să-ți scriu
așa cum am început
viața mea ca poveste de dragoste

serile ies și mă plimb
uneori sper că o pot lăsa la intrare
dar nu
se strecoară cu mine în pat și visăm amândouă
la cum baba arde și țara se piaptănă