|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ sora
￭ Post scriptum
￭ o persoană din È™ase
￭ Ab ovum
￭ poem după ce ai citit ocean vuong
￭ Să iubeÈ™ti ca È™i când ai muri
￭ Fotograful de suflete
￭ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
￭ (Momentul acela cand…)
￭ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
￭ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ ptiu
￭ Cum e muÈ™tarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Radio
personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Marinescu Victor [Lican Tropp ]
2006-11-06
| |
șii
e senzația aia
când sunt mai mulți apoi niciunul
cândva zburau toți odată
pe rând
erau nefericiți
printre două antene colective
cu aripile în jos și mă gândeam
dacă toată viața este la fel de îngustă
și liberă
pe bloc îmi construiam o lume plată
din când în când îi atârna de ușă
un lacăt
aveam întotdeauna piatra potrivită
pentru a prelucra prin lovire
dimensiunea belciugului evadarea mea
eram doar un copil
care încerca zborul
zburând porumbeii
între două antene colective
 |
|
|
|
