De ce plecat-am dintre voi
în toamna-ceea timpurie?
Să fi rămas păstor la oi
să fi rămas să leg la vie

De ce-am urmat al stelei drum
spre sferele necunoscute
învăluite-n negrul fum
și de primejdii însoțite?

De ce-am privit mereu în sus
spre zorile nemaivăzute?
Să fi rămas copil supus
la noi să fi rămas la munte

De ce-am visat necontenit
spre lumile atemporale?
Să fi rămas neprihănit
la voi să fi rămas pe vale

În drumu-mi dur către zidar
eu am pierdut surâsul
mi-i viața muchia de zar
și-i recunosc doar plânsul

De-aceea m-aș fi vrut acasă
alăturea de oameni teferi
în lumea mea mărinimoasă
de vechi Pietrari și de luceferi