Din fiecare clipă ce-a trecut
Tot așteptându-ți inima, iubite,
Am strâns noian de gânduri rătăcite,
Iar lacrimile toate s-au pierdut.

Aștept, dar știu că tu ai dispărut
Atunci din calea mea, iubite,
Ce mai contează lucruri sfinte?
De ce-ai plecat și n-ai mai apărut?

E sfânt și zbucium, e sfânt și tumult
Și dăinuie chiar și azi, iubite,
Speranța că-ți vei aduce-aminte
C-am existat în viața ta demult.

Atunci poate mă vei căuta-n trecut
Și cu regret în inimă, iubite,
Te vei gândi de ce m-ai scos din minte
Și ai făcut din nepăsare, scut?