De ce oare în viață avem momente care ne par întoarceri de destin, spre bine sau spre rău, de ce întâlnirea unui om ne dă impresia unor modificări în viață? Să nu așteptați să vă dau răspunsul, vă rog să mă credeți că aș dori să-l știu, dar am să fac doar presupuneri.
Comoara ce ne-o dă Dumnezeu la naștere nu o avem egală fiecare, nu o folosim la fel , nu știm să ne încărcăm energia dată la naștere. Atunci de ce unii sunt răi și o duc mai bine decât cei ce sunt buni ( să înțelegem prin buni cei care nu vor să facă rău unor semeni, ba chiar sunt gata să dea ultima coajă de pâine pentru un nevoiaș)?
Cel care are de la divinitate putere mai mare o poate folosi pentru sănătatea lui și astfel ajunge la nouăzeci de ani fără să-și dea seama că au trecut anii. Dar sunt cazuri în care individul respectiv își dă seama că este puternic și că poate lovi, atunci își formează un obicei de a folosi ceea ce are pentru altul nu pentru el și deodată își dă seama că are câteva boli și operații, dar este mândru că are bani să se vindece la tot felul de medici. Vă rog întrebați asemenea oameni dacă cunosc medici buni și veți afla toată organigrama spitalelor din localitate. Mai mult chiar, puterea lor din naștere le dă șansa de a ajunge la surse divine, dar dacă o fac, acel cadou caută să-l folosească tot în afara corpului său emoțional.
Bine, dar de ce oamenii buni par mai bătuți de soartă? Desigur răspunsul meu nu poate fi cheia deschiderii lacătului vieții, dar țin să fac o remarcă care mă urmărește uneori în gândurile mele.
Am cunoscut mulți oameni pe care îi numesc eu buni, care au știut să se poarte în fața lui Dumnezeu și a semenilor lor fără ca să se afișeze, au trecut prin viață cu o demnitate deosebită și au ajuns la ani de bătrânețe cu demnitatea bucuriei sufletești, nu își dau seama că au ținut legătura cu sursele divine tot timpul, preocupările lor, deși nu prea evidente, au fost doar pentru corpul lor emoțional și au făcut mult bine celor din jur fără să considere că merită ceva în schimb.
Dar, din păcate, sunt multe cazuri de oameni, care deși îi așez între cei buni, sunt bolnavi, nu pot depăși unele clipe grele în viață și nu pot lupta cu greutățile. Consider că aceștia nu știu să ajungă prin rugăciune la puterea divină, nu au forța de a asigura creierului o stare de meditație care să-i asigure încărcarea energetică și fac din dorința de a face bine o latură afectivă spre alții nu spre corpul său emoțional. Acești oameni sunt foarte ușor manevrabili de gândurile rele ale dușmanilor, prin aceste influențe pierd din energia care o posedă, mai mult de cele mai multe ori nu cred că pot să obțină ceva prin rugăciune sau meditație.
Am cunoscut o doamnă care se plângea că este bolnavă și că nimic nu mai vindecă. Am întrebat-o dacă spune rugăciuni, spunea că le spune degeaba, am încercat să-i dau exemple de oameni care au trecut prin momente grele în viață și au depășit acele dificultăți, dar nu credea decât faptul că destinul îl parcurgem fără a avea o posibilitate de îmbunătățire, așa că nu mi-a rămas decât varianta să mă rog eu pentru ea, ca să ajungă să înțeleagă puterea rugăciunii.
Influența gândurilor rele poate fi eliminată prin metode de respingere a efectului acestor gânduri asupra corpului nostru fizic și emoțional. Cunosc o rugăciune care trebuie spusă de treizeci de ori pe zi, timp de patruzeci de zile și veți constata un efect deosebit de liniștire și întărire a sănătății.
Doamne, întoarce la bunătate și la rugăciune pe toți vrăjmașii mei. Amin.
Am învățat această rugăciune de la un călugăr minunat, adus de Dumnezeu pe pământ pentru a face mult bine semenilor săi, este un om care prin câteva momente pe care le-am avut dar divin ca să stau lângă dânsul, m-a apropiat de puterea divină.
Mă rog pentru sănătatea acestui călugăr și am convingerea că toți cei care am avut contactul cu acest minunat om vom contribui la însănătoșirea dânsului prin rugăciune și gânduri bune.