noaptea mă iubește un coșmar. îmi deschide larg ochiul. mi se strecoară sub pleoapă. arde.

desface irisul ca pe o nucă verde. își înnegrește mâinile și înghite miezul. din burta lui văd mai bine.

sunt un cimitir în care își îngroapă morții necreștinați. nu știu dacă durerea asta e a mea sau înghițită îmi chicotește moartea. îmi linge timpanul.

cred totuși că nu exist. că sunt o formă ciudată de aer care se învinețește ușor. toate obiectele se aruncă în fața mea. nici un suflet.

m-a inventat ca să aibă odihnă. bântuie. număr până mă trec.

1, 2, 3....


„Când vei privi cerul, noaptea, pentru că eu voi locui pe una din ele, pentru că eu voi râde acolo, atunci pentru tine va fi ca și cum toate stelele ar râde. Tu vei avea stele care vor ști să râdă!”
Antoine de Saint-Exupery - Micul Prinț