poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-02 | |
Stau aici, proptita in coate pe marginea serii, ascult hip-hop-ul pustilor de la bloc, alaturi se aude o mireasa chiuind, nici nu-i trece prin cap cate mizerii va fi nevoita sa indure de la cel care azi o venereaza si ii poarta de grija jartierei. Mai tarziu, ea va arunca buchetul. Una , la fel de avida de statut social respectabil, se va baga si-n foc sa-l prinda. Presimt ca miezul noptii nu va apuca sa bata si duhoarea de vin la kil si bere palida va licari in ochii unui ginere stupid trantit in viata. Sunt cinica, poate. Dar stau cu mainile in san si stiu ca in orasul roz, pe malul fluviului Garonne, dai explicatii fara sens aceleia care insista sa ramai la ea, cu sabia intre voi, sa va puteti dovedi, ca Tristan si Izolda... ce sa va dovediti?! Parfumul fin ce ti-l va infunda in nas odata cu vorbele ei graseiate, apoi pielea cu armura de solar, rafinamentul ei de fost fotomodel, faptul ca azi, implineste o varsta - nu-ti va spune care, alcoolismul ce-i da tarcoale (pe care tu insisti sa-l alunge), lumanari clipind intr-o scenografie aparent intamplatoare... Toate acestea te vor impiedica sa-ti amintesti de ce te-ai dus pana acolo, la insistentele ei apeluri si mesaje. S-a umilit, dar ce mai conteaza, cand pe fata ta vede rana departarii si o interpreteaza ca pe un abandon. Mai stie cineva care-i scopul acestei vizite tarzii?! Coapsele ei se desfac precum clestii, gatul tau intoarce lumina din drum, pieptul ei pare obraznic, sub el, feciorelnic palpaind un push-up. Ridurile dau farmec atmosferei pe care amandoi o credeti corect construita, la geam vrabiile se agita in pale de vant, mana mea a ramas intinsa undeva printre Alpi, fractura proaspata urla a pustiu. Pe trup, ca un mulaj, trecutul nostru comun se sterilizeaza in borcane cu filet, am cuvinte pregatite de corida, si atat. Zambesti, ea se simte incurajata, esti incurcat s-o vezi lacrimand, apesi gestul pe umarul ei si intri. De-a drepul. In casa cu perdele rosii si fluturi de noapte. Ma doare si n-am solutii, decat un somn sub tuberoze. E diferenta de fus orar si, totusi, ma doare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate