Șed cuminte în fața casei pe trotuar... mă joc cu franjurii de la blugi... plictisită, arunc constant cu pietricele în furnici și observ blazată că mi s-au tocit papucii în spate, probabil am mersul de rață. În amiaza mare șed pe bordură și mă gândesc la tine, simt că mă arde soarele pe umeri mmm da, ce arămie o să fiu la toamnă.
Locuiesc pe o străduță liniștită, doar câteva mașini parcate, nici un trecător. Aș îndrăzni să fac chiar o comparație cu viața mea: pustiu și soare, însă gradele celsius de la nivelul asfaltului coboară drastic nivelul metaforic personal. Îmi sprijin bărbia când pe un picior când pe altul, așa, într-o mișcare de pendulare și nu pot să iau o hotărâre, să mai lenevesc pân zonă sau să mă duc la gară să văd mersu' trenurilor? Dacă stau pe vârfuri îmi tremură piciorul - ce mișto, să-mi șterg prafu' de pe botu teneșilor și s-o iau din loc. Mă duc să-mi scarpin burtica la umbră, în piață, să-mi iau o înghețată roz la cornet. Ascult la căști "Moby - Dream About Me", se dilată ziua tot mai mult, se prelungește sub genele mele în stropi mici, Doamne, ce căldură!... Mă ridic în reluare, îmi scutur fundul de praf și furnici și deschid ultramoderna poartă cu piciorul, poate un somn de după amiază mă scoate din marțea asta fără suflet.