să zicem că te numești mateescu
și vinzi un pascali oil painting
(numai oferte serioase/ eventual provincia)

nu știe că o privești
se dezbracă încet ca și cum ăsta
a rămas ultimul lucru din lume
de făcut

pare să fie iubita perfectă
așa cum își agață umbra cu tălpile mici
de cărțile tale
de tablourile tale cu nuduri
domnule consul

ea râde și râsul îi curge din gură
te strivește de perete până îți simți vertebrele
tasându-se una de alta
cu mirosul ăsta de femeie necunoscută
care te smintește
și-ți despică mintea

dar ea stă cu pulpele goale în fotoliul
de piele neagră își sprijină coatele de biroul tău
louis XV
face șerpi de fum
ți-i înfige drept în ochi
lăcrimezi te ustură
n-ai aer
mda,

ce-mi pasă mie de studiile tale secrete despre
variația genetică la nisetrul de dunăre
hai să încheiem contractul prenupțial
domnule consul
de mâine o să ne iubim înotând în aval
ca peștii
tu vei fi un somon uriaș previzibil
într-un oraș cu toate străzile
paralele cu marea

vei aștepta să plouă în fiecare zi la ora trei
ai să orbecăi prin somn
cu umbra ei zemoasă curgând
prin venele tale
și

totul o să fie deopotrivă înalt
și sufocant de alb