Nu cred că voi primi puncte, la trecerea dincolo, pentru cât de generos am fost în viața aceasta. Dau pomană (sau de pomană- care este expresia exactă ?) în mod selectiv- nu sunt așa de darnic cum ar trebui.
În general nu dau la cei care mi se bagă în față și mă agresează cu cererile lor. Nu dau la persoane tinere și nu dau la persoane mai brunete. Sunt convins că nu e bine ce fac, sunt convins că dacă dau n-ar trebui să fiu discriminatoriu și totuși...e ceva înăuntrul meu care mă oprește să fiu la fel de "darnic" cu toți. Dar sunt oare darnic ? De obicei dau câte 1 RON- e mult, e puțin ?
Sincer, sunt rușinat că dau pomană. Mi-e rușine pentru bătrânul/bătrâna aceea, mi-e rușine că nu pot să-i ajut mai mult și mă gândesc că ceea ce dau este de fapt "frecție la piciorul de lemn".
Cerșetorii de profesie mă îngrozesc. De obicei la noi la cimitir nu sunt. Anul trecut însă, de 7 noiembrie, era o haită în fața cimitirului. Am vurt să-i dau unei bătrânici și s-au repezit pe mine ca niște ulii- un moment extrem de penibil.
Dăm/luăm de pomană. N-am fost niciodată în stare să mănânc colivă- pur și simplu nu-mi place. Am supărat o bătrânică simpatică- tot la cimitir - atunci când am refuzat-o. Ar fi fost mai bine să o iau și să o arunc ?
Dăm/luăm de pomană. Noi catolicii nu facem pomeni pentru morții noștri.Pe de altă parte, pomenile organizate de către ortodocși sunt un mod de a ajuta oameni săraci.
Dăm/luăm de pomană. Îmi place să primesc- cui nu-i place ? Am avut n serii de cursanți postuniversitari la Iași. Oamenii își plătiseră cursul- dar marea majoritate se simțea obligată să aducă ceva- am primit lucruri mai "normale" și mai ciudate- cum ar fi de exemplu un volan de Dacie, un sac de covrigi de Buzău , o pungă de 3 kg de "frații Petreuș" precum și 5 kg de făină de patiserie. Nenumărate sticle de țuică, coniac, vin. Nu este bine- este foarte bine. Pomanagiului- în acest caz umilul dvs. Eugen Gălățeanu - i se aprindeau ochișorii porcini precum luminițele în pomul de Crăciun și se repezea să pună bine plasa.Bălmăjeam un "vaaai, dar nu era nevoie...". Nu am condiționat însă niciodată promovarea de astfel de daruri.
Dăm/luăm de pomană. Statul "tătuc" "dădea" de pomană la toată lumea. Statul "paznic de noapte"- așa cum este în democrațiile occidentale- ajută persoanele defavorizate. N-o să vezi niciodată în UE persoane respectabile cerșind. La ultima mea călătorie la Nuremberg cerșetorii din oraș erau cu toții români (romi) și "bosnieci" (adică tot romi români). Statul român- între statul tătuc și cel "paznic de noapte" ar trebui să-și orienteze ajutoarele sociale către cei care au nevoie de acestea. Aici merită subliniată implicarea bisericilor surori (ortodoxă, catolică, evanghelică) în acte de caritate- dar aceasta nu este o soluție. La Nuremberg, bisericile dădeau celor extrem de săraci - prin rotație- azi biserica X, mâine biserica Y- o masă săptămânal. Astfel ajungeau să poată oferi o masă în fiecare zi- săracilor- sau poate chiar mai multe. Pe de altă parte, statul german, prin legislația sa specifică "...se angajează să asigure un trai decent persoanelor aflate în dificultate".