nu pot să redefinesc nimic din ceea ce există. mă rotesc. axul e o iluzie veche în timp ce realitatea e un număr cu multe zecimale. realitatea e constantă. e pi. în ea sunt cuprinse toate suprafețele transparente și opace. în ea e fetusul.


la ghișeu nu se mai miră nimeni. un bilet până la capătul lumii, vă rog. doar dus. desigur, mă voi întoarce cândva. sunt foarte sigură de ciclicitatea asta din care nimeni nu poate fugi. un boschetar se târăște prin conștiința mea imaculată. îi las în palmă argumente neconvingătoare. fără să-l privesc îi trântesc o scuză brutală pe care mi-am găsit-o într-o zi când nu mai aveam curaj.


cercul mă strânge deja peste tot. îmi închide respirația dintre viață și moarte. îmi dă sensul rostogolit al lumii.