of, Moarte, Moarte,
ai fâlfâit sus și aripa ta a făcut întuneric jos
în beznă au dispărut ziua de mâine, drumurile vechi și cele nestrăbătute, speranțele nerostite,
toate darurile pe care urma să le facă,
răsadurile care așteptau o vreme mai însorită,
cărțile necitite și clipele rânduite alături de cei dragi,
plictiseala și dorul de noua pretinsa iubită