Vineri, 24.04.09, în săptămâna Luminată, creștinii sărbătoresc cu adâncă pioșenie, "IZVORUL TÃMÃDUIRII", sărbătoare închinată Maicii Domnului. În această zi, pe la prânz, o voce caldă mă anunța: sunteți printre laureații Concursului de la Udești! Bucuria și căldura din glasul "îngerului" ce-mi dăduse vestea-Carmen Steiciuc, mi-au atins coarda sensibilă a inimii. Inima a început a-mi bate nebunește,emoțiile fiind foarte puternice dar Lumina acestei Sfinte sărbători m-a învăluit, aducându-mi liniștea. Semnul venea de la Maica Domnului, era bucuria sorbirii din Izvorul Tămăduitor, minunea "vindecării de frică" a sufletului meu, întrucât nu există "boală"care să nu fie vindecată de puterea lui Hristos.
Cuvântul este izvor, izvor nesecat, "apa" Fecioarei ce vindecă sufletele noastre. Vestea primită era legată de Udești, o localitate din Bucovina despre care nu știam nimic.Pe parcurs, am aflat că este una dintre cele mai vechi așezări românești, situată într-o zonă colinară de la Est de Carpați.
„ Consiliul Județean Suceava, Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale Suceava, în colaborare cu Societatea Scriitorilor Bucovineni, cotidianul Crai nou Suceava, Primăria comunei Udești, Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” și Complexul Muzeal Bucovina, a organizat editia a XIV-a a Festivalului literar “Eusebiu Camilar - Magda Isanos”, în perioada 1 - 3 mai 2009, la Suceava si Udești.”
Concursul are menirea de a descoperi și promova talente autentice din rândul creatorilor din literatura de astăzi.
Persoana care s-a ocupat direct de organizarea și buna desfășurare a concursului,de la cazare până la înmânarea premiilor, a fost poeta suceveană Carmen Veronica Steiciuc.
Concursul s-a desfășurat pe 3 secțiuni,poezie, proză scurtă și reportaj literar. Ceea ce-l evindențiază în raport cu alte concursuri, este faptul că nu există limită de vârstă la participare. Fiind unul dintre laureați, joi,30 aprilie, m-am urcat în tren și am plecat spre ceea ce se cheamă „aventura” vieții mele sau….”zilele de aur” ale vieții mele.
Vineri,1 Mai, la ora 11:00 eram la Biblioteca Bucovinei "I.G. Sbiera", participând la festivitatea de deschidere. Festivitatea a început cu recitalul la pian al tânărului Laur Hreniuc, pe care l-am aplaudat îndelung, urmând apoi lansarea de carte a unor autori deja consacrați, D-na Carolina Ilica, Gellu Dorian și Constantin T. Ciubotaru.
Când am vizitat Udeștiul, pe 2 Mai 2009,Cerul râdea cu lacrimi de ploaie.Am fost oaspeții primarului din Udești, d-l.Săvel Botezatu care ne-a întâmpinat cu "poale-n brâu" și cafea fierbinte...
După ce ne-am întreținut și cunoscut între noi, savurând cafeaua și plăcintele proaspete, am vizitat Biblioteca "Constantin Ștefuriuc", frumos aranjată și bogată în conținut, pe rafturi fiind prezente și cărțile scriitorilor udeșteni. Am admirat apoi expoziția de carte,din cadrul bibliotecii, care m-a impresionat prin bogația și diversitatea lucrărilor aparținând scriitorilor cu har din localitate.
În continuare,am participat la o slujbă religioasă pentru pomenirea poetului Constantin Ștefuriuc, slujbă oficiată de trei preoți. La sfârșitul slujbei am primit câte un colăcel, o sticluță cu apă, și un pahar de suc-pomană pentru poet.
După slujbă, ne-am recules la mormintele celor doi fii ai satului ce-și dorm somnul de veci în Cimitirul de pe deal-oază de liniște presărată cu zeci de flori și pomi înfloriți în care păsărelele cântă legănându-le somnul celor trecuți "dincolo". Toți cei prezenți, au trimis câte un gând pios pe raza luminii de la lumânările aprinse la mormintele celor doi maieștri cioplitori ai cuvântului: M. Motrici și C. Ștefuriuc, chemați la Domnul, mult prea devreme,cred. Ne-am apropiat cu sfială de însemnele trecerii lor, "dincolo"-crucile, aprinzând, pe rând, câte o lumânare pe a cărei rază de Lumină să se îndrepte spre Ceruri, iubirea întru pomenirea lor...
Dna Rozalia Motrici, fragilă și delicată, a fost însoțitorul nostru drag, la mai noul lăcaș unde, iubitul domniei sale, tovarășul de viață,Mircea Motrici, se odihnește. I-am privit ochii verzi înrourați de lacrimi de dor și iubire. Emoția dânsei era evidentă și, deși a spus puține cuvinte, privindu-i ferestrele sufletului, ochii verzi precum frunza alunului, vara, la fel de magici ca și acesta, am înțeles multe...
De la Cimitir am pornit către Casa memorială "Eusebiu Camilar-Magda Isanos", cuplul de îndrăgostiți, celebrii în lumea scriitorilor. Prezența lor se făcea simțită prin urmele lăsate ca mărturie a trecerii prin viață: cărți, obiecte personale... Din poze, detașați de lumea materială dar cu fețe zâmbitoare, ne priveau Eusebiu și Magda, tineri și frumoși precum în vremea indrăgostirii lor. Între ei, fructul dragostei, Elisabeta, o minune de fată, ce părea un înger-copil la umbra a doi titani ai condeiului. Fragilă și sensibilă, adunase, în aura ce-i înconjura chipu-i delicat,talentul îngemănat al prozatorului -tată și al poetei -mamă.
La plecare am făcut câteva poze întru amintirea trecerii mele pe aici.
CASA MEMORIALÃ,"MIRCEA MOTRICI"
De la Eusebiu și Magda ne-am îndreptat spre Mircea Motrici pentru o scurtă vizită la casa în care a văzut lumina zile dar și de unde a plecat pe ultimul drum...
De cum am pășit pe poarta casei ne-au întâmpinat gingașe lăcrămioare ce-și plecaseră căpșorul sub stropii grei ai ploii de primăvară... ori, cu de la sine dorință, și-au plecat mărgăritarele în fața vizitatorilor. Pășind pragul casei am simțit energia puternică a scriitorului... pereții mai purtau căldura emanată, în timpul creației, de poetul și prozatorul, Mircea Motrici.
Pereții căsuței erau împodobiți cu fotografii și mai multe costume din portul popular al udeștenilor. Nu lipseau:lampa,masa de lucru cu mașina de scris, telefonul, ouăle încondeiate, trăistuțele, lada cu zestre...Mircea Motrici ne privea din Cer sau...poate...de după umăr. M-a impresionat biblioteca(meseria mea - bibliotecar) în care, într-o ordine desăvârșită, erau expuse o serie de cărți: cărți proprii , cărți cu autografe și cărți ale autorilor clasici, români și străini.Gândurile și reflecțiile reporterului, omului de radio,poetului și prozatorului adunate, precum diamantele în casetele cu bijuterii,prețioasele lui cărți. Distinsa și delicata D-nă Rozalia Motrici m-a impresionat prin felul cum vorbea despre soțul său, Mircea, pe care îl credea prezent acolo, în acea clipă...Mi-a oferit prilejul de a scrie în Cartea de Onoare dedicată soțului său dar, în același timp, mi-a oferit și un dar de suflet:"Visul sărută Japonia"! Un dar la fel de prețios precum Premiul I pe care l-am obținut la acest concurs, la secțiunea:Reportaj literar.
Reportajul scris de mine s-a intitulat: "Ikebana-Calea Florilor"!Nimic nu e ușor! Norocul, șansa, dăruirea, ineditul...fiecare a contribuit la "premiul" meu...
"Acasă"la Mircea Motrici, l-am cunoscut pe nonagenarul său tată cu care am stat de vorbă și căruia i-am făcut două poze, întru respect și amintire. Tatăl, bătrânul și înțeleptul Motrici, mi-a povestit despre copilul-Mircea, unic copil la părinți:
-în timpul școlii, băietul meu mergea la un vecin abonat la ziare ca să le citească. Mai la vale de noi, stătea un fotograf la care Mircea mergea pentru că era atras de fotografie... Poate îl cunoașteți pe vecinul nostru?
-nu, nu-l cunosc, dar mă bucur că îmi împărtășiți aceste amintiri dragi, despre fiul dumneavoastră. Mi-am luat rămas bun, strângându-i mâna cu evlavie acestui părinte, mândru și îndurerat, tatăl "Everestului" din Udești-Mircea Motrici.
De la casa copilăriei lui Mircea Motrici am mers la Școala generală din localitate unde, câțiva elevi foarte talentați, au recitat din versurile poeților udeșteni de care ei sunt foarte mândri. A fost un adevărat spectacol de gală,s-au simțit efortul și dăruirea organizatorilor în recitalul care ne-a încântat inimile. Deși nu am ureche muzicală, am găsit ca fiind minunate glasurile de copii ce au interpretat două cântece foarte frumoase. Printre spectatori era și poetul Liviu Popescu, inițiatorul festivalului …Școala m-a impresionat în mod deosebit întrucât, pe lângă buni recitatori și cântăreți, are și pictori: la intrare erau expuse, pe două panouri, Icoane pe sticlă, Icoane realizate de elevii școlii.
De la școală am plecat la Căminul cultural unde ni s-au înmânat premiile. Implicarea d-lui primar,Săvel Botezatu, a fost absolut remarcabilă, în toate etapele festivității de la Udești. În timp ce savuram preparatele gustoase , demne o asemenea masă festivă, oferită cu generozitate, tuturor participanților la festival, s-au înmânat premiile mult- așteptate. A urmat un spectacol de înaltă ținută artistică,susținut de câțiva membri ai ansamblului Ciprian Porumbescu, spectacol dedicat, în special, Laureaților… Ne-am desprins cu greu de Udești dar cu speranța că vom reveni la următoarea ediție.
La revedere,UDEȘTI! La revedere, d-le primar, Săvel Botezatu!
Și, nu în ultimul rând:
- LA REVEDERE, CARMEN VERONICA STEICIUC - ÎNGERUL MEU DE LA TELEFON
Competentă și energică, Carmen Steiciuc, a știut să ne ofere, nouă, participanților, un confort spiritual și nu numai, și cred că tocmai mi-am creat ocazia pentru a-i mulțumi pentru maniera în care ne-a "păstorit" pe întreg parcursul acestui eveniment atât de special.Mulțumim Bucovina!
Floarea Cărbune/ Dumitrache-Premiul I la secțiunea:reportaj literar.