victimele stalinismului 1924-1947

~~~
lichidați din rațiuni de stat (1924-1930)……………………….2.050.000
foamete (datorită colectivizării în
agricultură) (1933-1939)……………………………………………….7.000.000
victime ale aceleiași colectivizări………………………………….. 750.000
împușcați (1933-1939)…………………………………………………. 1.600.000
marea teroare
(septembrie 1936 – decembrie 1938)………………………….. 1.005.000
lichidați din rațiuni de stat (1939-1947)………………………. 2.700.000
morți în lagăre și închisori……………………………………………..21.000.000

total ………………………………………………………………………………..36.105.000

total la care se adaugă
perioada 1917-1923………………………………………………………..14.590.000
perioada 1948-1975………………………………………………………..10.000.000

total…………………………………………………………………………………..60.000.000

stalinismul, cu cei 36 milioane de morți ai săi, a fost cea mai mare calamitate din istoria umanității
cu titlu de comparație:
- ciuma, care a omorât un sfert din populația europeană (1349-1351), a făcut 24 milioane de morți
- gripa spaniolă (1918-1920), 25 milioane de morți
- nazismul (1933-1945), a omorât în lagăre 7 milioane de persoane
- inchiziția spaniolă (1479-1820) a făcut 30.000 de victime
- comerțul cu negri (1450-1870) a importat în cele 2 americi 9.566.000 de negri
morți pe drum, un milion și jumătate au fost aruncați în mare

~~~
în 1941, lagărele germane aveau 300.000 de deținuți, în timp ce în lagărele din gulag se aflau mai mult de 6 milioane
în 1975, lagărele sovietice aveau încă, după amnesty international mai mult de 10.000 de deținuți politici, conform articolului 64 din codul penal sovietic
la 30 ianuarie 1992, elțin a semnat contractul prin care elibera toți deținuții politici
la 7 februarie, la ora 13, ultimul deținut politic a fost eliberat din lagărul perm-35

gulagul mai deținea la acea dată un milion de deținuți de drept comun

* a se vedea guide des camps de travail in urss, de a sifrin, seewis, 1980



acordul ribentrop-molotov
protocoalele secrete ale pactului de neagresiune germano-sovietic din 23 august 1939

~~~
aceste documente, ale căror fotocopii, după extrase de origine germană, le-am publicat, nu există sau nu mai există în arhivele diplomatice ale urss
în timpul ultimei vizite la arhivele sovietice în toamna lui 1988, am fost întrebat asupra surselor noastre
era vorba de copii citate la procesul de la nurenberg de către avocații germani ai apărării

la întoarcerea mea i-am informat pe arhiviștii de la bonn
cancelarul kohl a fost întrebat de gorbaciov, în timpul călătoriei sale la moscova, în octombrie 1988
cancelarul a dispus să se facă o copie a tuturor documentelor din 1939 privind partajul oriental
la 2 iunie 1989, congresul deputaților poporului din urss a hotărât să deschidă o anchetă parlamentară asupra acestor documente
comisia, formată din 26 de deputați, prezidată de alexandru iacovlev și-a prezentat raportul la 23 decembrie 1969: “apreciere politică și juridică a pactului germano-sovietic de neagresiune din 1939

a fost publicat de editura novosti, în 1990

purtătorul de cuvânt al guvernului federal de la bonn a precizat:
- exemplarele originale ale protocolului sunt distruse oficial după eșecul lui hitler
- piesele communicate sovieticilor consistă dintr-o cartă originală și microfilme ale protocoalelor secrete
carta este semnată de ribentrop și molotov

toate aceste documente provin de la un diplomat german necunoscut, care a refuzat să le distrugă și le-a ascuns în thuringia (rdg)
după nuremberg au fost trimise la londra, apoi la washington, înainte de a reveni la bonn în anii ‘50
aceste documente nu au fost recunoscute de comintern și istoria sovietică până în anii ‘90
prin aceasta se stabilește anexarea tărilor baltice și a moldovei de către urss și că acestea nu au cerut niciodată să fie anexate
la 28 septembrie 1939, după campania din polonia, un nou protocol secret atribuie uniunii sovietice polonia orientală
sovieticii renunțau la polonia centrală în schimbul lituaniei
la 11 octombrie 1939, armata roșie se instalează în cele trei țări baltice, cu promisiunea din partea lui stalin de a nu avea nicio intenție ideologică în privința lor
la 15 iunie 1940, cu ocazia înfrângerii franceze “ultimatumurile” adresate celor trei țări decideau anexarea lor de cărte urss
plebiscitari “cu brațe vânjoase” au exprimat acordul celor trei populații
hitler, ocupat în vest, nu a reacționat deloc

toate țările mici și mijlocii din europa, părăsite, s-au apropiat de berlin, iar pe de altă parte rusia, încercuită de pactul anticomintern, era total izolată și obligată să încerce o manevră de degajare

acesta a fost sensul pactului de la 23 august 1939, după iacovlev


întoarcerea din urss

~~~
în timpul procesului de la moscova privind marea teroare, controversa internațională cu privire la “paradisul sovietic”, ajunsese la mari înălțimi, despre care fac dovadă publicațiile epocii
să cităm câteva:

andrew smith, comunist american, de origine slovac
el prezintă în 1936 o mărturie asupra celor trei ani pe care i-a petrecut în urss ca muncitor specialist: “I was a soviet worker”, ed ditton, new york (traducere din limba franceză în revue universelle, paris, 1937)
el descrie lagărele îngrozitoare în care supraviețuiesc 11000 muncitori de la elektozavod, frecventele accidente de muncă, tratamentul inegal, abuzurile privilegiaților sistemului

walter citrine, secretar general al sindicatelor britanice (trade unions) a vizitat urss în 1936
a prezentat impresiile sale în “cartea adevărului în rusia”, ed rutlege, londra, 1937:
a afirma că un guvern democratic, așa cum există în franța, în anglia, în țările scandinave și în alte părți nu are o valoare reală pentru muncitor este un nonsens
nu am ascuns niciodată imperfecțiunile democrației, așa cum există aceasta, dar o prefer dictaturii comuniste
rusia a suprimat orice opoziție politică, libertatea cuvântului, a presei, a reuniunilor, sunt refuzate tuturor, cu excepția partidului comunist
muncitorul rus, păzit militărește, spionat în viața sa particulară, nu este un om liber
dictatura comunistă este asemenea celei fasciste

roland dorgeles, membru al academiei goncourt, își expune impresiile în l’intransigent, paris, ianuarie 1937:
două milioane și jumătate de privilegiați
restul nu are nicio importanță
muncitorul este exploatat
pedeapsa cu moartea reprezintă o sancțiune curentă pentru sabotaj sau grevă

kleber legay, secretar general al minerilor din nord, raportează în le populaire du nord, la 24 ianuarie 1937:
o dorință modestă, fie ca niciodată clasa noastră muncitoare să nu cunoască un nivel social așa de jos ca al rușilor

louis ferdinand celine, premiul goncourt, 1934; și el s-a întors dezgustat din călătoria în urss, mea culpa, ed denoel, paris, 1937:
nu trăiesc decât cu o zecime dintr-un buget normal, cu excepția poliției, armatei, propagandei

andre gide, întoarcerea din urss, ed gallimard, paris, 1937:
ni se promitea dictatura proletariatului; suntem departe de așa ceva
da, dictatura, dar cea a unui singur om
exact ceea ce nu doream
sunt prea mulți săraci
nu există nicio țară unde spiritul este mai puțin liber, mai supus, mai terorizat, mai vasalizat

este deci limpede că lumea era informată încă din 1937
asta nu a schimbat cu nimic opinia publică a lumii libere
răspunderea marii terori trebuie să fie împărtășită de toți