Stăm în radă. Avem deja două luni de așteptare. Nu mai avem apă decât foarte puțină. Porție 1 litru pe zi. Nu avem aer condiționat și căldura e groaznică. Dormim afară pe punte. Noaptea e frig, iar dimineața totul este ud, ca și cum ar fi plouat, de la condens.
Am primit aprobarea să intrăm la descărcare, avem orez la vrac. Adică 30.000 tone orez vărsat la magazie. Vor să descarce cu bigile noastre, asta e ok, dar când încep să descarce înlemnim. Au pus o plasă, pe plasă o mușama și încarcă cu mâinile! Descărcarea a durat o lună jumătate.
Ieșim în oraș a doua zi de dimineață. Ne oprim blocați! Toată strada este plină complet cu oameni întinși pe jos. Prima impresie este a unui oraș cu oameni morți. Nu sunt morți, dorm, cu găinile, câinii, vacile... toate trecând printre ei sau peste ei.
Călcăm și noi cu grijă... și ne minunăm, sunt multe case care au aer condiționat. Cred că obiceiul e mai puternic decât confortul.
În rest ne-am simțit bine, au restaurante și hoteluri numai pentru străini cu toate condițiile, mâncare foarte bună, la prețuri foarte mici, drept pentru care ne-am mutat acolo până au terminat descărcarea.
Am terminat descărcarea!
Doar timp de o oră am fost bucuroși, pentru că am aflat că mergem în alt oraº indian, să încărcăm.

VADODARA - INDIA