Sala apaluda, aplauda de parcă acele aplauze ar trebui să oprească timpul.Sala aplauda sorbind din anii aceia care au trecut, dăruindu-le lor- trei bărbați mari cu ochii umezi.
„E o disfuncție trecătoare” și arată spre bastonul pe care se sprijină. Și ochii umezi îi fug spre nepoata sa de 9 ani și e fericit. „Sunt un om fericit! Câți pot spune asta?” Un om mare care la 90 de ani a înțeles că arcul timpului e tot ceea ce contează. Așa a înțeles Beligan să primească excelența.
Dinică a înfruntat tristețea și-a ales să ne iubească, iar Moraru s-a lipit în istorie de bătrânul Atheneu.
Erau toți trei- bărbați care te invitau să-i privești,iar sala nu dorea decât atât: să li se închine.

Să-i aplaudam!