Inima mea nu știe ce vrea... mintea o i-a razna. Aș vrea să văd cerul petrecîndu-mă, să am zborul lin și vîntul să-mi susuie-n ureche. Să petrec ceva vreme în transparențele apei adînci și curate, să înot alături de pești colorați. Să-mi plimb ochii peste casele care-mi joacă sub priviri atît de repede, să poposesc pe acoperișuri de catedrale...să privesc vitraliile de la înăltime. Să văd porumbei albi zburînd lîngă mine.
Vreau să culeg penele păsării pheonix...din valea verde plină de flori.Să poposesc pe înălțimi cu brazi perfecți.Toate acestea sunt proiecții ale dorurilor, ale căderilor, ale regăsirilor. Nimic nu-mi rămine,totul e fantasmă.