poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-09-21 | | Trecere Mamei mele... frunze de cristal ne amăgesc sufletul, când se coboară noaptea, în pădurea de umbre căzute, peste fruntea de lespezi a uitării, imaginea celei în care respirai, înainte de a vedea lumina, se estompează dureros, ca și cum timpul s-ar sfâșia pe sine, clipă cu clipă, Prometeu și vultur totodată; în genunchi mai pâlpâie sub ochiul tău de piatră clipa orfană, ca un crucifix de stele înghețate, soare orb, umbră de hyacint peste stinsele ape... o implorai să nu plece încă, și ea te privea dureros, asemenea toamnei ce cade în fântâni miraculos de trist, căci știa că a venit vremea... și-a întins mâinile, aripi frânte, lângă tâmpla de smirnă a îngerului, tu i-ai închis pleoapele, fluturi de bronz, ca să nu mai vadă întunericul și să intre în Lumină...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate