Prolog marin: «Ies pe punte în jurul orei 4. Privesc marea, rotunjindu-se o dată cu ziua. (...) Cerul, încă plin de stele, fremăta vrăji, iar aripile nopții, în plină metamorfoză, biciuiesc imagini asupra mea, în spațiul foșnind de stele, năluci și amintiri. Până unde te întinzi tu, noapte, în care nu-mi mai aparțin? Spre pupă, fâșii late de purpuriu intens se rătăcesc atingând azimutul cu azur abia ghicit. Deasupra mea, cerul... »
..........
................
- Cum era viața Acolo și Atunci?
- Viața era foarte placută, dar sălbatică, lipsită de anturajul civil... plecam câte o lună pe mare...
......................
M-a luat și m-a trimis la Þiglina... înstrucție și infanterie, 3 luni... Era în 1948. Până în 1950... a urmat o selecție de militari la Constanța. Ne-a repartizat pe nave... eu, pe Bricul Mircea. După o lună, cunoșteam deja nava. Am fost la artilerie antiaeriană, dar n-am tras niciodată cu tunul, eu am făcut înot, canotaj și înstrucție pe catarge. Nava era cu vele, nu era vapor, era navă mixtă, de propulsie mixtă, pusă în mișcare, și cu motor, și cu vele. Când era marea liniștită, întindeam pânzele și mergeam cu pânze, când era furtună, mergeam cu motorul (Diesel). La programul marinăritului, făceam noduri marinărești, covoare, niște preșuri pentru pus pe unde ne ștergeam pe picioare, făceam balane(!!!) din saulă, pe care, la acostare sau plecare, le puneam pentru protecția bordajului, să nu se zgârie sau să se lovească de cheu... făceam noduri de gașă...
- Ce-s nodurile astea?
- ... ochiuri mari la parâme, cu care se leagă nava de babă...
- Babă?
- ... da, babă, stâlpi groși de metal de care se leagă nava la mal...
..........................
Dormeam numai în hamace, aveam băi cu duș, apă caldă tot timpul. Mâncarea? 2000 de calorii mai mult decât cei de la "uscat”. Aveam bucătărie, farmacie, cazane electrice pentru gătit, aveam fabrică de gheață, frizerie, brutărie, sală de filme. Programul îl conduceau ofițerul de servici și oamenii care erau de servici în cart, 4 ore, cum sunt santinelele pe uscat. Cei din cart se numeau "șeful de cart" și stătea fiecare la scară cu o siflie de gât.
.................................
Eram mândri de uniforma cea mai curată și plăcută. N-aveam raniță, pușcă, mască de gaze, cort, totul era la magazie.

O dată la trei luni, aveam o permisie. Într-o primăvară, de Paști, mă găseam pe catarg, la piturat, adică la vopsit. Mă strigă unu' cu portavoce: băi, Ioane, e rost de permisie, coboară bă, într-o oră să fii ras, îmbăiat, îmbrăcat și... la control! Bărbierul era ocupat, m-am bărbierit eu, eram tăiat tot, de repede ce mă bărbierisem, să nu se răzgândească. Printre noi era și un oltean. A refuzat permisia, nu era gradat, și la țară ar fi râs sătenii de el...

Când eram santinelă, aveam, ca îmbrăcăminte, cojoc de cioban, în picioare pâslari. De un An Nou, era nava în carantină. Am căzut de servici, pe cheu, pe o limbă de 10 m, ce dădea în mare. Când am plecat, după o oră, eram sloi. A fost cea mai grea zi. Altădată, era nava în carantină pe timp de vară și, cu bărcile, am cărat corturi, pături, saltele, îmbrăcăminte. Am dormit pe mal două nopți. Când mă sculam, nu credeam că mai sunt pe pământ... aerul era atât de curat, parcă visam...

Am fost o dată de servici în gabie...
- Gabie o fi un pod cu fân...
- Gabie e o platformă, o pasarelă, pe la jumătatea catargului, punct de observație... eram de veghe. Aveam portavoce, binoclu... anunțam tot ce apărea pe mare, anunțam jos. S-a întâmplat să monteze o tendă... parcă eram în vise, numai fâșâit și foșnete se auzeau, nava mergea cu pânze... parcă eram în filme... tenda era ca un umbrar, puntea era de lemn, erau "Þin-te bine", frânghii de care te țineai pe timp de furtună. La poziția de drepți, marinarul stătea răscrăcărat la raport si saluta cu stânga, nu cu dreapta...
- Cum? Așa?
- Þi-am zis, cu stânga!... cam așa!

Viața de marinar!... trândăveală! Plecam primăvara pe mare, când ne întorceam era zăpadă, apoi înfloreau pomii... Pe navă aveam libertate totală...
...................................
Bricul Mircea!... când au venit rușii în țară (45-46), l-au luat captură de război, cu echipaj cu tot. Povesteau ofițerii : înainte, nava era echipată cu canapele mari de piele, motoarele erau germane, le-au scos și au pus altele. Fiecare catarg are un "măr" (sferă), "merele" erau de aur, rușii le-au luat și au pus altele din inox. Cazanele erau din argint... au pus altele din oțel...

În primul an, când m-am încorporat, aveam haine de pe timpul Regelui, din stofă englezească, pantaloni evazați, manta din stofă adevărată, nasturi galbeni cu coroana regală... ne-a dat o pilă și o zi întreagă a trebuit să ștergem coroana regală de pe nasturi, apoi ne-au dat haine, parcă eram ceferiști..

Marina e o armată de elită...
.......................................................
- Tată, e ziua ta, îți ofer această carte plină de frunze... nu-i chiar de pe Bric, dar e cadou pentru tine...
- Mă, eu nu mai văd să citesc, dar o păstrez pentru frunze. Mersi, dar parcă ar merge și o pălincă!
- Noroc, tată! La mulți ani!

Epilog marin cu miros fin: «Cerul, perfect senin, îmi amintește de cerul copilăriei, privind constelațiile cu frații și părinții, întinși pe iarba din fața casei. Atunci aflasem de la tata despre «Drumul Robilor», Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic și roiul de stele Cloșca cu Pui, pe care deseori îl confundam cu constelația Carului Mic. (...) Realizez că multe constelații îmi sunt șterse din memorie. Oare ce le-a luat locul? Îmi amintesc de cerul de la Cheia, și parcă simt mirosul de fân proaspat cosit. Realizez că doar la Cheia poți atinge stelele cu mâna.»



Nota: Prolog și Epilog din "Voiajul" spre Piramide al lui Ioan-Mircea Popovici, editura Muntenia, 1994, pagina 77, respectiv 17.