poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-08-13 | |
Și am alergat mult, am alergat până la apă.
Mi-am muiat pana verde și atunci a venit un viermișor, să mi-o sărute. L-am luat cu mine și am alergat, și s-a făcut fluture. Alergam cu pene colorate și am urcat în primul copac – și am smuls pana mov înflorită roz și am lăsat-o într-un cuib părăsit. Și au venit păsări. Am alergat printre pietre și pantofi și am lustruit o cismă de pescar – și I s-a umplut, în fiecare noapte, napatca de raci și știuci. Am alergat mai departe și am vazut, asezat pe un gard, un înger căzut- și i-am dat pana albă și a zburat spre cer. Începeam să obosesc și m-am așezat pe o prispă în ruine și am vazut o bătrânică, imagânandu-și satul prin cataractă. Era mereu iarnă, în satul ei. Și i-am mângâiat ochii cu pana brună și s-a bucurat să mă vadă; când văzuse ultima oară o șopârlă, acestea nu aveau pene. Nu mai aveam puteri și mi-au căzut și ultimele pene – și s-a umplut câmpul de ovăs, brusture, crini, trandafiri, iarbă și buruieni. Spinii dinăuntru s-au digerat, de foame și sete, și cei dinafară mi s-au tocit pe drumuri. Am dăruit penele. Mi-am schimbat pielea. Și am ajuns la tine un rest de sopârlă. Femeie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate