Undele sonore
în avalanșă cu dor
într-o înșiruire de fulger sticlos
vin
la ureche , în stânga
apuc și iau
mâna îmi tremură: nu că este furie
ci dezorientarea aceea crucială
privind trecerea timpului
îl văd cum curge înapoi
unde faptele trecute
au o existență absolută
fixă
în afara timpului
sunt toate aici
în camera mea obscură
luminată de raza lunii
într-un zâmbet promițător
ești tu, în evenimentele mele trecute
ce sunt prezente
cu ochi, ochi ce se holbesc în ochii mei
într-o prezicere pe nisipul clepsidrei
urmărindu-mă, șoptindu-mi înaintea pașilor mei
făcând
ceea ce eu nu știu că voi face
apăsând talpa mea, pe mersul tău