Astă-seară, Dumnezeul meu mi-e inima grea și fără nici o speranță. Anii pe care îi am, oboseala, boala, banii care se cîștigă atît de greu și se duc atît de ușor, tăcerea și singurătatea pe care în ultimele zile le simți ca de plumb și toate împotrivirile, greutățile și așteptările zadarnice, îndoielile asupra operei mele și care vin să mărească uitarea din partea celorlalți, sentimentul că totul este pulbere și zădărnicie, groaza de anii care au să vină, Doamne Dumnezeul meu ți le aduc prinos fiindu-mi astă-seară singura bogăție pe care ți-o dăruiesc.