Mit și realitate la Șinca Veche

Încep această rubrică printr-o concluzie: legenda nu trebuie separată de realitate! Premisele le vom descoperi împreună pînă la finalul textului. Studiul de caz: așezămîntul monahal de la Șinca Veche (jud. Brașov). De peste trei ani, Consiliul Județean Brașov împreună cu Mitropolia Sibiului și cu o fundație cultural-creștină înființată de un doctor s-au asociat pentru a promova prin forțe comune bisericile rupestre și mănăstirea cu viitorul hram ,,Buna Vestire” din Șinca Veche. Despre templele săpate în munte circulă cele mai îndrăznețe legende: la contribuția lor și-au adus aportul civilizații de sorginte extraterestră; alte mărturii istorice atestă castre romane și dacice. Contemporanii, adepți fideli ai spuselor biblice, afirmă în schimb că încăperile din munte sunt doar așezăminte monahale în care oamenii se rugau, preparau mîncarea și își duceau traiul zilnic în condițiile aspre ale perioadei medievale. Cea care a pus bazele Fundației ,,Maica Sfîntă-Bucuria neașteptată”, doctorul Maria Bîgiu susține cu insistență că mitul distorsionează realitatea, că legenda eronează sensul așezămîntului de la Șinca Veche și că civilizațiile necunoscute, care ar fi lăsat templele drept moștenire posterității, sunt doar închipuirile oamenilor.
Dacă vom coborî în istorie cu cîteva mii de ani, vom constata că legenda se naște din realitate. Pentru că dacă n-ar fi așa, Biblia nu ar fi mai mult decît un simplu roman cu o varietate de personaje. Dacă mitul nu este o formă actuală a unei istorii de demult apuse, atunci Cain și Abel, Moise care coboară de pe munte cu cele zece porunci și însuși Iisus Fiul Omului, nu ar fi realități, numai legende. Așadar, dacă mitul este ceea ce a rămas din ceea ce a fost cîndva, atunci ceva din ce se povestește acum păstrează musai o fărîmă a realității de acum sute de ani.
Uneori argumentul se vinde cu marfa și dacă nu l-am recunoaște la Șinca Veche toată promovarea turismului din zonă s-ar duce pe apa Sîmbetei. Avea mare dreptate primarul Radu Munteanu cînd spunea că oamenilor trebuie să li se dea opțiunea de a alege. Dacă ei vor să creadă că acolo au venit extratereștri, să o facă; dacă vor să ducă mai departe ideea de așezăminte de pe vremea dacilor, n-au decît, iar dacă vor găsi atestări istorice conform cărora templele ar fi avut o altă destinație, cinste lor! Dincolo de orice legendă, stă în picioare o realitate și invers. Turiștii vin pentru legendă și nu pentru chiliuțele din muntele nisipos. Trebuie să fim de-o inteligență sclipitoare ca să nu vedem cu ochelari de cal; să recunoaștem și alte religii, și alte civilizații. Dacă nu putem vedea mai mult, nu înseamnă că Universul s-a sfîrșit cu noi!