și frigul ăsta e relativ. am hotărât să nu mai mișc. mă enervează că tremur. se vede. simt cum femeia care tace mă privește de sub pătura ei în carouri. îmi ascund ciuda. aș vrea să cheme cineva brancardierul să mă ducă oriunde la morga spitalului oriunde.

ar fi trebuit să te ascult și să recitesc contele de monte cristo. să evadez.

până în zori am tot privit noptiera de fier. pe ea un pahar gol în care a murit o muscă. de moarte bună cred. sau poate de frig.