nu mai fi trist,
ți-am promis că nu plec de tot…

numai până la răspântie
să împart trecătorilor grăbiți
visurile care mi-au rămas…
și câteva creioane colorate
copiilor care aleargă râzând spre școală

gata,
mai am doar sufletul,
pe care-l rup în două -
o jumătate o îngrop
la rădăcina cireșului din fața casei,
cealaltă o presar la fereastră...

se va transforma în pasăre
și-ți va cânta în fiecare dimineață...