poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-07 | |
Motto: Ziceai tu, că un lucru face atât cât îl prețuiești. Și mai ziceai...
(dintr-un manuscris din vis) Pe scara mea cânta o fată frumoasă. Biblioteca ei, plină cu rafturi locuite de vise, era fereastra mea fermecată, din care lua câte o carte și mi-o dădea cu împrumut. Uneori îmi povestea câte un pic, ca să mă prind la citit. Alteori zicea: alege-ți, și atunci nu îmi povestea. Bunica m-aștepta în fiecare seară să ne retragem în cămăruța cu două paturi. Îi citeam câteva pagini din viața personajelor, pe care ea le făcea să se-ntâlnească într-un alt roman, al ei, din care-mi povestea pe sărite, cu exagerări, ziceam eu atunci...Nu apucam să-i citesc prea mult, că adormea, dar nici nu puteam s-o păcălesc și să reiau povestea de acolo unde o lăsam eu... Ș-aducea bine aminte aproape ultimul cuvânt care o adormise...N-am apucat să termin ultimul roman, că, într-o seară, întorcându-mă acasă, bunica nu mai era... Mi-a spus mama, că tata-i făcuse bagajele și i-a spus să plece...Venise mătușa Marioara și-o luase la ea. În seara aceea am citit romanul până la capăt, cu voce tare....patul era gol și ochii mei plini de lacrimi.... O bunicuță avea trei băieți și o fată. Fata era geamăna tatălui meu. De la bunica asta, poate, am darul drumeției. Toată viața ei, bunica mea, din partea tatălui, Catinca o chema, s-a plimbat de la un copil la altul. Niciodată însă, nu s-a mai întors la bunicul, pentru că el cânta prea mult la acordeon, mai ales în poartă, când cineva pleca de la el.... Într-un an, fără număr la poartă, doar mi-amintesc că eram prin clasa a 8-a, bunica a ajuns și la noi. Și-a instalat patul în camera mea, îmbrăcămintea în unicul șifonier din casă și somnul lângă al meu, iar eu eram foarte bucuroasă că mă întelegeam cu ea, când toți ai ei o alungau, pe motive, auzisem eu, că era prea curioasă, că se băga în "treburile" pe unde se găsea, de la o "adresă" la alta. La noi în casă n-am auzit certuri cât a fost ea. A stat la noi timp de cinci romane.... Să fi trecut un an, când mama mi-a povestit de ce plecase bunica...Cu o zi înainte, bunica i-a spus fiului ei că îi lipsesc 10 bani din buzunarul cu mărunțiș, și că, sigur, eu eram cea care... și atunci, tata i-a făcut bagajul... și mama s-a supărat pe tata: cum poți Ioane, să-ți alungi mama, e femeie bătrână, s-a săturat și ea să nu aibă un loc să se odihnească....Ce vrei femeie, să-mi alung fata pentru 10 bani?!....De atunci, în fiecare sâmbătâ, mă duceam s-o văd. Niciodată nu mi-a vorbit de plecarea ei, ci de venirea unui bogătaș frumos, din America… vroia s-o ia cu el, dar ei i-a fost rușine de copii, să plece cu un străin...Câțiva ani la rând mi-a croșetat................fulare din fir de mătase, ca degradeul unui val....Valul pictat de bunica.... Poate că tu nu știi cum e să fii departe, peste șapte fuse orare de mai târziu și un ocean de albastru de prea devreme. Acolo, la ora asta, eu știam, pentru că te vedeam cu ceașca de cafea....apoi mă duceam să mă culc în ritualul poveștii ce-o începusem atunci, la numărul 4 de pe Stradela ta. Mi-ai arătat două scări gemene și mi-ai cerut să-ți zic ce văd. Și eu am zis…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate