Simt cum imi vijaie capul, simt cum se invarte podeaua. Nu se mai termina odata, nu are nici inceput nici sfarsit. Simt fiecare lovitura care ma atinge, dar parca nu ma atinge pe mine. Parca m-am dedublat,parca nu mi se intampla mie. E altcineva cazut acolo in colt cu parul pe ochi si o pozitie nefireasca a picioarelor. Altcineva are coastele rupte si sange pe fata. Nu eu. Nu, eu nu m-am imbracat in costum alb de dimineata. Si cerceii astia parca nu sunt ai mei. Oricum a fost prima si ultima oara cand i-am purtat. Dar nu i-am purtat eu. Au fost pusi in cutiuta de cineva care mi-a soptit sa nu-i mai scot de acolo, ca sunt urati si rai. Nu se mai termina. Ma gandesc daca asa e cand mori. Dar de ce nu-ti pierzi cunostinta? De ca nu te inghite pamantul, de ce nu poate sa fie acum, maine? Clipele trec asa greu. Acum nu mai simt. Incerc sa-mi imaginez unde o sa fiu peste 5 ani. Sti asa cum te intreaba multinationalele unde te vezi peste cinci ani. Incerc si eu. Nu pot. Nu stiu sa raspund la intrebarea asta nici acum nici in viata normala. Cred ca vreau sa traiesc. Da, sunt sigura, vreau sa traiesc. Atat. Nu mai vreau nimic altceva. Doar sa traiesc. Si putina apa. Si sa uit. Sa uit tot. A, nu, acum cersesc indurare. Nu, asta nu trebuie sa fac! E viermele las care vrea sa traiasca. Va rog frumos nu mai dati! Credeti-ma va rog ca nu am vrut sa va pacalesc. Nu v-am tradat! Nu, nu mai dati, va rog! Viermele repeta mecanic. Viermele nu are frunte si nici sira spinarii. Se taraste si se uita numai in pamant! Taci vierme imputit si fara demnitate. Taci vierme, nu esti om. Cersesc mila, plang, ma tarasc. Nu sunt eu. E altcineva. Altcineva primeste acordul acum, sa se tarasca din birou. Birou. Cum suna vierme intr-un birou! Dar ma tarasc. Cineva ma ridica. De abia acum se pierde tot. Acum plutesc, se vede atat de negru dens. M-am tarat. Am trecut linia. Nu pot sa ies din casa. Nu pot sa ies din casa. Nu pot, de fapt pot, usa se deschide, dar nu mi-ar folosi. Nu pot, am o umbra dupa mine. Ma urmareste, s-a lipit de mine. Si acum e cosmar. Ma gandesc de ce n-am murit. De ce nu am scapat. Cat mai e? Cum o fi oare sa te sinucizi? Cum sa o faci? Ma gandesc cum sa o fac eu. Mary e cu mine. Sunt treaza. Nu, nu, nu, nu stiu nimic. Nu vreau la doctor. Calmante vreau. Iar e viermele.