Traiesc eternitatea de-o clipa sub amenintarea crudului timp si parca trupul imi moare de mana cu sufletul.
Ah, dulce durere!!Revino in mine, sa simt ca traiesc, sa uit ca doare, sa neg ca trece!!!
Si ma rog tremurand sa pot abandona totul , sa fug , sa nu-mi mai amintesc nimic!
Oh, tu nepasare sublima, revino! Ia-ma cu tine in dulcele-ti amar , fa-ma etern pierduta sub al mortii har!
Am sa-mi ucid timpul , visurile, trupul , sufletul ...
Nu e loc de mine in asta lume ... nimeni nu are nevoie de cineva ca mine , un suflet chinuit , constrans in propriile idei, mistuit de propriile convingeri si fapte , incercand cu disperare sa fuga de ... el insusi ...
Mi-e teama sa ma privesc , sa ma gandesc ...
Vreau sa ma sting din crunta-mi viata intr-un gol nemarginit , langa o mare care sa-mi inghita oceanul de durere , langa un munte care sa se prabuseasca peste al meu trup sa-l sfarme si sa-l imprastie intr-o mie de zari , langa un falnic copac care sa-mi acopere cu coroana lui chipu-mi brazdat de lungi santuri , in desert , sa simt ca ma usuc , la tropice sa simt ca ma inec , la Poli sa simt ca inghet ....
Si daca as putea intoarce timpul ...
Daca ...
Timpul...
Si totusi... nu pot... oricat as incerca , oricat m-as incovoia pana la pamant si dincolo de el de durere, oricat as strabate cu mintea spinosul cosmos , oricat de ferma mi-ar fi dorinta ... sunt doar o piesa intr-un plan mult mai mare... o piesa fara de care totul ar functiona mult mai bine , totul s-ar desfasura normal, nimic n-ar mai fi pus sub semnul blestemului si al eternului esec...
Lasati-ma sa alerg , sa alerg pana la epuizare , sa ma pierd in mine , sa uit de mine , sa simt ca obosesc , pentru ca apoi sa ma odihnesc in dulcea si eterna moarte !