Gandurile-mi inunda mintea, imi infunda sentimentele intr-un colt de gheata iar eu... eu ma mint... ma mint ca simt bucuria si nu ura ce ma-nvaluie si vreau... de as putea... vreau o gura de aer si-un pumn de nefiinta ca sa traiesc murind; sa fiu in doua lumi deodata... si sa ma doara... dar macar sa fie o durere oficiala, sa se stie ca ma doare, ca sufar... ca sufar ca un caine ce zace pe marginea drumului, cu stomacul strans in jurul inimii gol dar totusi plin in acelasi timp cu lacrimi... Ce pot sa fac? Ma spal pe fata cu apa ce-mi curge prin ventriculul stang si ma culc...
Noapte buna...pe vecie?!