Am primit recent de la un prieten, care primise la rândul lui de la alt prieten (așa funcționează lucrurile pe valurile internetului, precum și în dezinvoltul spațiu mioritic: "am un prieten care are o informație"), un text care m-a amuzat și m-a pus pe gânduri în același timp. Îl reproduc, considerându-l demn de a fi reprodus:

"Simptomatic, idiosincrazia dilematica isi reverbereaza atenuant
ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si
disonant
al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsuland
filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei
alchimice inspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care
tind sa formeze adevarate supape paleontologice inspre propensiunea
paradigmelor de orientare paseista, intr-o veritabila recrudescenta de
esenta -in ultima intanta- ludica, torturant-metafizica a
senzorialitatii iluzorii, dar atat de vibrant hedonistic reprezentate,
inteleasa ca o negare lipsita de rigurozitatea demersului stiitific,
posesoare a unei natui mai curand intuitiva si instinctuala a acelor
cauze primare, antepostulate de ganditorii clasicismului elen in
perioada de maxima inflorire a democratiei antice, urmata -asa cum stim
inca din traditia empirismului occidental care se sustrage inferentelor
mediate- de deconstructia treptata a modelelor eluctabil utopice de
inflexiune sociala reflexiva, contextual orientate inspre sevele
pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale carui ramificatii pot fi,
totusi, percepute indubitabil mai curand a priori ca fiind
personificari
oximoronice volitiv-diminutivale ale starilor extatice, autosuficiente
degajate prin intermediul apropierii omului de incantatiile
onomatopeice
ale naturii, impletite intr-un conglomerat de relativism amorf cu rol
partial catalizator dar fiind si un filtru prin catharsisul emanat de
intreaga arborescenta desemnata conventional ca "fiinta universala", in
care se regasesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat,
asta daca privim holistic hermeneutica afirmatiei mele, bineinteles, in
nici un caz din perspectiva marginitoare a fracturismului osmozei
neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj in lumina degradanta a
cortexului evanescent acestui univers prafuit de amprenta maculanta a
ingradirilor stranietatii darwiniene, dezolantei cioraniene si
frustrarii freudiene, pentru a numi doar cateva .


Parerea mea."