Am pufnit în râs când mi-a răspuns : "Hai mă!" nuanțat și afectat într-un mod care îmi făcea o deosebită plăcere și apoi imediat s-a bosumflat dându-și seama că a fost atrasă într-o capcană. S-a așternut tăcerea după ce, un timp, am încercat s-o împac. Mă bucurasem însă, cred , cam mult înainte de a lua decizia de a înlătura efectele nedorite ale glumei mele. Părea supărată, sau poate juca doar supărarea; oricum încercările mele și așa destul de anemice au dat gres. Am intrat in joc – am devenit brusc nepăsător, urmărind-o însă înciudat sperând că jocul să nu degenereze.
Nu ajunsesem încă să dețin un control absolut asupra mea. Încă mă mai expunea agitația, nerăbdarea și fizionomia flexibilă, ce, deși purta urmele unei anumite austerităti, asculta îndrumările sufletului. Răsăreau, din când în când, lumini ce străpungeau barierele ce mi le impusesem, căutând-o. Ea însă, amorțită urmărea dansul amețitor al stâlpilor pe geam, ruptă parcă de realitate și vădit preocupată; găsise în supărare un motiv de evadare, de retragere, iar eu fremătam din ce în ce mai sumbru și mai întunecat. Am căutat să mă refugiez în somn; nu puteam dormi dar mă gândeam că ploapele căzute peste ochi și imobilitatea mă puteau feri de un teatru inutil.
Prilejul era minumat pentru a mă lămuri pe mine însumi. Aveam nevoie de o oarecare ordine căci starea de continua levitatie mă dezechilibra, mă împingea la gesturi de smintit; impulsuri pe care rareori le opream, pe jumatate îngrozit de enormitatea lor în fața rațiunii. Nu era nebunie; cred ca se modificase distincția între trăire interioară și existența exterioară; altminteri judecam destul de sănătos. Eram ca un cizmar pus, din senin, să compună poeme ce își descoperă o vocație veche. Dar oare doar necunoscutul ce se întindea înainte își înfigea insinuant și vivace mănunchiul de spaime? Nu era și o reținere, ca și cum n-aș fi fost total convins și așteptam prudent alte dovezi mai substanțiale? Nu încercam să păstrez o mică, poate insignifiantă, portiță de scăpare în dorința de a înainta la pas cu ea, nedorind să o iau prea înainte, încetinindu-mi voit pasii? N-am aflat nici un răspuns deși răspunsul se afla chiar acolo, în fața ochilor mei și nu trebuia decât să îi deschid.