Siropos vorbeam cu ea, ea se uita la mine, înmărmuream atunci în marmura albastră, sub steaua flacărei ebraice... Deschis-am capul, cutia minții se desfăcu în mii de bucâți, exact geometrice, simetrice, milimetrice... Sucul tău, verde, dulciu-otrăvitor înscrise în timpul de față un scop în cripta negândului fumegând, cursiv obiectiv, volumul maximilianului sacrificiu... Focosul polonez, în sine antrenez, culeg pomușoare negre, galbene mirodenii din gustarea dinarilor doi... Predestinat la ultimul păcat iau crucea și o duc mai departe, în sarcina de vreascuri ale văduvei Damascului... Dreapta întotdeauna învinge nedreapta, neînceputa apă bastardă, miros de busuioc, trezire în botezul adventului crist... Curent latino'fob, fobia de mare, de marea drenare a noimei de înțelepciune rămasă în grăsimea barbei canonice... Liniște, apoi un fulg, apoi încă unul, după care cu zecile, cu sutele, cu sutele de mii apoi - o armată de îngeri ce luptă în glasul Cuvântului-Prunc... Valuri în imagine gigantice prăbușind ultimul zid dintre călcatul în picioare dumnezeu și mine, cel cu lacrimi în mâine...
Agonia omorului din cer...