poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-23 | |
FENOMENE STUDIATE DE FIZICA SUFLETULUI
-culegere de simtiri- Enervare În încordarea ta împotriva lumii toți porii ți s-au contractat; lumina se ciocnește violent de tine, precum un tsunami de o stâncă. În nici unul din cazuri fluidul nu răzbește din prima, dar se infiltrează subtil în tine pt a te surpa după un timp. Nebunie Obișnuiai să trasezi cu rigla liniile vieții. Într-o zi, rigla a dispărut, iar tu ți-ai luat inima în dinți și ai încercat să trasezi cu mâna liberă. Bine-nțeles, nu a ieșit bine, iar ei au râs de tine. Ei nu vedeau că undele liniei tale sunt perfect naturale, sunt undele rezultate ciocnirii în urma căreia s-a produs o explozie care a spart găoacea ta și te-a eliberat. Frică E un gol acolo unde ar trebui să fie ceva; o gaură neagră în care toată materia ta e amenințată să se prăbușească. Dar o gaură facută de propriul tău univers, al cărui metabolism ar și desface-o dacă te-ai relaxa puțin. Iubire Când fierbe apa se petrece un eveniment important în existența ei: ea trece într-o stare superioară (și numesc starea gazoasă superioară celei lichide pentru că este mai îndepărtată de material și mai apropiată de energetic). În țara oamenilor de zăpadă, femeia de zăpadă tocmai a fost remorcată lânga bărbatul de zăpadă. În capetele lor înghețate începuseră să apară atâtea idei și întrebări despre celălalt încât aceste idei și întrebări se frecau unele de altele. Efectul Joule nu a întârziat să apară, iar căldura care se degaja în ei începuse să-i topească. Apele care s-au scurs s-au amestecat, dând naștere în cazul lor unui izvor lin, în alte cazuri unor adevarate cascade sau, simplu, unor băltoace. Fericire E când nu-ți mai trebuie nimic. Sau... cănd te-ai autosugestionat că nu-ți mai trebuie nimic. Când în subconștientul tău a pătruns ipoteza că universul ar avea o anumită omogenitate, în sensul că în orice lucru din univers ar fi cuprins un numar infinit (deci egal) de universuri identice cu cel la care ne raportăm noi. Când deci ai realiza că nu există cu adevărat nici un centru și astfel te-ai abandona spațiului indefinit și ai deveni una cu el, exact cum ai fost înainte să fii. PRINCIPIUL 1 AL FIZICII SUFLETULUI -salată de idei- Mă gândeam că poate atunci când ne naștem sufletul nostru e ca o particulă sferică- e perfect, dar pe cât de perfect pe atât de neinteresant (suprafață care nu ține apa, cum s-ar zice). Factorii externi vor interveni imediat să erodeze suprafața asta netedă, pură, să o modeleze, să cioplească cu dalta in marmura inițială. Există tot felul de atracții între suflete: sub acțiunea acestor forțe particulele implicate se apropie atat de mult până când se ciocnesc și materialele din care sunt făcute se ciobesc și se amesteca... Mâine e ziua lui taică-miu. Doamne! simt că mă sufoc de la atâția aditivi alimentari... Singura reacție pe care mi-o provoacă un tort oricât de frumos din spatele unei vitrine e doar aceea de greață. Mi-e greață înainte de a-l gusta măcar... O să-i fac chiar eu un tort! În general nu-mi place să gătesc pentru că mi se pare o pierdere de timp. "And time is money", după cum zicea Tibi când ne-am despărțit... Eh, dar eu m-am hotărât să ignor ce nu-mi place pe lumea asta, pentru că nu vreau să-mi abrutizez spiritul de la prea multe ciocniri inestetice, riscând chiar fisuri în miezul sferei. E ca și cum mi-as unge creierul cu grăsime ca să nu poată fi pătat de apele murdare ale societații. Deci, revenind la oile noastre, deși în general prefer să fac altceva în loc să gătesc, atunci când trebuie mă programez să-mi și placă. Și în timp ce bat albușul de ou de-l împrăștii la propriu pe toți pereții și-mi bag mereu degetele în poțiunea magică să văd dacă mai trebuie zahăr sau altceva, spiritul meu zboară la granița cu dimensiunile superioare ințelegerii noastre, la problemele de fizică rezolvate în ziua precedentă, la posibilitatea noastră de a controla timpul, la ultimul baiat care m-a impresionat pe chat... Pielea mea simte briza mării care mă făcea întotdeauna să dârdâi seara, să simt că n-o să supraviețuiesc frigului dacă nu mă adăpostesc în niște brațe călduroase... Și zâmbesc și aluatul e gata... Și cum bucătăria mea e atât de prost utilată întind untul cu mâna pe pereții cratiței și mă gâdilă, și iar zâmbesc... Ananas, căpșuni, cacao, iar cacao, multă cacao, până când crema devine amăruie de la atâta cacao (iubesc gustul de cacao si gustul ciocolatei negre, amărui!!!), frișcă, lapte, zahăr, miere, și alte ingrediente care ar omorî un diabetic trec întâi testul papilelor mele. E ceva în ființa noastră care ne ghidează vârful de cuțit spre aroma care promite cea mai mare cantitate de fericire... Poftă bună! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate