poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-12 | |
jurnale
motto: tata ne-a luat televizior prin '67 eu eram micuță de statură și nu ajungem bine la geamul ușii sa-i zaresc imaginea de dupa ușa dormitorului nu-mi era permisa vizionarea decât odată pe saptămână la serialul de sâmbătă obligatoriu la 4 metri de el cica strica ochii, zicea tata. mai târziu am fost pedepsită dacă luam note sub 7.00 să nu văd serialul cu Sfântul! căt înjuram în gând! altă zi! Adevarul e, că e greu să fii frumoasă în fiecare moment. Am zile cand strălucesc și zile când mă dau la fund. Ieri am ieșit să duc câinile afară, în pijama. Nu mi s-a mai întâmplat să fiu atât de neglijentă. Eram jumatate îmbrăcată cu pantalonii specifici, cu dungi de pușcăriași și jumatatea cealaltă cu o cămașă aruncată pe mine. O camașă veche de-a soțului meu, dar, foarte călduroasă. Așa, pur și simplu n-am vrut să ies din pijama! Mi-am zis atunci, în gând să ignor daca sunt privită de cine știe ce învârtitor de prin cartierul meu, plin cu ruși și arabi la orice cotitură.Israelienii vechi nu se plimbă pe aici ci, prin zona Carmelului. Dar eu și de aici văd tot Golful Mediteranian, drumurile străjuite de mici luminițe pâlpâitore, aeroportul. Uneori mi se pare că stele cad, în fața geamului meu de la salon, direct în mare. Tocmai citisem undeva că energia ți-o consumi făcând sport. Cică, nu știu ce statistică a unui studios german interzice să te miști prea mult, să preferi să stai dar, să manânci mai puțin! Dacă mă iau după statistica asta, prin care se zice că sportivii mor mai repede, după intreruperea mișcării cu care au fost invațați, atunci, mă las de înot și toate cele de prin casă, bicicleta ergonomică și alte instrumente de complexare și tortură. În realitate sunt o complexată. Zilnic imi fac rău zicându-mi că arăt groaznic! De azi inainte te voi asculta. Sunt frumoasă prin poemul meu și sunt frumoasă în sine, chiar foarte frumoasă! Se vede dupa ochii nepotilor mei. Se oglindesc uneori în ei, sau, mă imbratișează cu forța lor mică, făcându-mă pilaf… de orez?, dacă nu altceva! Adevarul e, că mă simt neputincioasă. Urasc sfaturile. Din cenușă mă voi ridica prin mine ca o pasare știută. Crede-mă că, tot ce e frumos sunt cuvintele care exprimă frumusețea sufletească. Unii o mânjesc cu noroiul pe care-l propagă valul urâțenii lor, chiar daca trupul lor e frumos! Eu prefer portițele neostentative! Dar, la prima oră dorm încă, pe scaunul de serviciu. Mi-am luat 5 minute libere, să mă notez! 12.12.05 ecou Cerșetorii, rari, Nu așteaptă pe scări cu mâna întinsă; Poate le cade ceva. Cei mai mulți cântă Imnuri de de iubire, de moarte, Acompaniindu-se cu instrumente. Alții recită versuri sau spun povești. Seara se lasă încet, rece. dd r.l.i.v ¤ la noi au cam dispărut cerșetorii motive de securitate doar prin locuri dosite, pasaje oamenii trec din ce in ce mai grabiți doar un surd-do-mut cu o placuță specială -mi pune un petec ca e surd si ca e mut altii-s si orbi cine sa mai asculte cântece, poezii orga elctronica microfonul și țipă în el cântece rusești cred ca va deveni obligatoriu să le învațăm, când coboară un instrumentist din avion venit din Rusia, sigur e pianist: cosmeticeana mea e fostă pianistă, femeia mea de serviciu e o fostă ingineră de calculatoare. daca aș fi fost la Iași aș fi fostă concediată... trustul meu de constructie, monopol... nu mai există, poemul descompunerii! 31-12-05 & eu am trecut in 2006 dormind, visând adică, visindu-mă la o petrecere. am hotărât sa dorm, să mă adorm, să nu mă simt că trec... că mă trec... mă ascund în noua vârstă mai nostalgică mai pe ultimii kilometrii să zicem: echivalarea anilor in kilometrii de vis, nepoții trezindu-mă. 3.01.2006 replica-ecou Nu știu dacă sunt inspirată anul asta dar, citind ce ai scris m-am simțit pulsând între mâinile mele atinând clapele astea atât de mecanice care înșiră ca margelele niște semne parcă înțelese de cineva și pentru cineva, ca un fel de discurs neîntrerupt. Caut întotdeauna lucrurile scrise nelipite și nemigălite prea mult, care să te aducă la un fruct zemos, ce-l ții în palmă, nu pentru a-l mânca. romanialibera.com 4.01.2006 & Am văzut, de curând o piesă de teatru care m-a impresionat profund! Aici, la serviciu, la Auditorium. Mi-am închipuit că, o să fie ceva educativ. A fost, însa doar o întâmplare reală, iar cine juca, numai actor nu era…Doi frați, unul actor celalalt autist, chiar așa și era…ochii de chinez, buza cazută, bâlbâit…vârsta cam 30 de ani! Povestea a început de la cei 47 cromozomi care a influentat viața familiei. Autistul născut așa din cauza "greșelilor naturii", dupa cum se întelege, doar un cromozom în Plus. Chipul ăla…atât de respingator. Autistul reusește sa cucerească sala, să se facă plăcut, prin relatarea situației familiare cu o precizie de ceasornic, respingerea pe care o simțea în fiecare moment, respins de oameni, privit ca bolnav, doar pentru ca se exprimă greu și e atât de neprivit dar n u era "mefagher", adică tâmpit sau redus mintal!!! Autistul era autentic alaturi de fratele sau,povestește calvarul familiei, de la început și pâna în prezent. Problemele fratelui sănătos de a accepta un frate autist, autismul sunt mai grave decât lucrurile de inimă , frațești pe care cineva și le poate închipui! Fenomenul său de respingere a fost pina la vârsta de 14 ani. Efectiv l-a urât pe fratele lui mai mic, mongoloid! La sfârșitul piesei apare mama lui autentică ! Au loc multe discuții cu sala, nu-și are loc mila…asta e cuvântul, ci, mai mult durerea, iar îmbrațișări și o cere în casatorie…Autistul se îndragostește de o tipă din sală…și-i oferă un inel cu un cromozom ca model. Totul cât se poate de real, lacrimi în sală…, mame plângând. Am recunoscut și o colegă care avea acasă un copil autist. Cum poți privi un autist, e greu să-l accepți ca om integru și, totuși e nevoie să-l primim ,să-l acceptam! Fratele, un actor de mâna întâi, "a ținut" sala, circa două ore și ceva, cu tot felul de subiecte, improvizând, funcție de întrebările din sala! Nici un moment nu m-am plictisit. Am fost însă teribil de încordată.Mi-am pus intrebarea daca aș fi suportat eu , personal așa ceva! E simplu să îmbrațișezi un autist dar, pe urma să-l știi poate departe, să-l revizitezi la un sanatoriu, acolo unde ședea și el, până la urmă! 5.01.2006 grupaj: Te-aș modela pentru mine Să-þi șterg cuta de pe frunte Adâncită, atât de expresivă Atât de poezie Mergând aºa prin adâncimile cutei, precum prin adâncimile unei văi. Explorând-o Fiecare rădăcină, fiecare pârâiaș de suflet... Ca o hartă ce trebuie redescoperită piatră de citit de lăcrămat, de pus la inimă... Te-aș modela... Ești ca o stâncă numai vremea o va naște din nou. & "cât ești atent la ele discriminarea există" di normal să fiu atentă eu chiar trăiesc între zeci de naþionalitaþi tu nu... eu chiar sunt lumea ºi tu ai redus-o la biroul tău eu o trăiesc însă nu o privesc. "Moscova nu crede în lacrimi"... dar noi am fost arătaþi cu degetul un cuþit de bucătărie a măcelărit mii de ani într-o sinagogă moscovită, ºi tot aºa!! să te simþi inorog un gol nu se poate umple... vidul dintre noi! bianca marcovici (galeria agora, ianuarie) ! ne uitam la cer ne căutam steaua aia pe care s-o prevenim să nu cadă... le vrem toate, ale familiei, ale prietenilor, ale poeților. mereu numarăm ce avem în carul cel mare 28.01.06 cărămizi pisate sunt un constructor bun toată viața am construit ziduri de sprijin să mă sprijin totul e facut din cărămizi pisate vezi bine fară liant... joc de domino. e suficient sa ma rezem serios de zid și totul se va dărâma instantaneu. pâna la urmatoarea criză te urmăresc atent- zi-le doamnelor tale să aibă răbdare cu tine să te miște încet încet până izvorul lucrurilor va curge spre fericire 7-02-06 De la două culori în sus ,pentru o copertă, chiar dacă m-am tocmit, am reușit să obțin soarele portocaliu,(mi-au zis ca e o culoare politică!). Daca vă uitați la copertă, nu e aia finală. Și, să mai știți că, am obținut s-o facă mai aurie și chiar lucioasă, bineânțeles după ce mi-au zis să mai adaug, la tipărire 1500 de secheli. Iar m-am tocmit, iar am redus din tiraj si am reusit să NU v-o arăt coperta reala. Viziunea artistului nu mai contează, să se vândă cu tot cu conținut. In România am descoperit cartea mea la libraria de la cea mai mare din Iași, de lânga Palatul Culturii.Cred ca era o stivă de 200 de cărți din "dincolo de paradis", 1989. Dupa vreo doua zile n-am mai găsit exemplare, se vânduse "la pachet", un autor cu o carte de aventuri plus poeziile mele. M-am gandit sa anexez si eu ceva "la pachet", pentru cine vrea poezie. Să zicem un fir de păr, parfum de Iarden de la robinet, pămant sfânt de Haifa, pietricele, etc http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=2415 8-02 poem profund fiecare se simte în spatele jaluzelelor precum în spatele ușilor închise. merită premiată intimitatea protezelor jaluzelele cad ca o cortină singuratatea ți-o acorzi, mi-am dorit-o oare? pleoapa cade ca o ghilotină * da, Domnule! sunt atâțea netrebnici, bâzitori, grafomani pe lumea asta ca ar trebuie căutat alt glob cu oameni cinstiți poate atunci telepatia va câstiga teren platind taxe ca și pe fum da, pe fum. atunci când, cârnaciorii plesnesc 11.03.06 (C) Ecou: \"O bănuiesc și pe Margo Că nu e sinceră sută la sută, Că mă flatează din interes. Dar măcar arată, dintre toți, Ca o adevărată căprioară.\" dd optica eroului se simte ca un actor ba îl doare piciorul ba capul ba poezia... sinceritateta nu se masoară în procente nici lacrimile cu litrul sau gramul ceva profund care nu te dezgustă e masura lucrurilor și sticluța de parfum când te parfumezi pentru ea cerul devine un pat 29-03-06 Mă pregătesc pentru o altă viață Îmi usuc amintirile, pipâi foaia pe care scriu, o miros să-i simt ființa-lemn, Uneori dezgustul își face loc, Crepusucul de vise nimicite, doar sa regăsesc ceva din cea fost mai înainte Luminile mele diafane neâmpărțite! Vorbesc cu tine în fiecare gând Matricea fericirii mele, matricea efs( zero) ! Determinant din determinantul răsucit în eclipse pe fâșii standartizate.efemere. Precum un reflector ce-mi distrage atenția. Bateria neîncărcată a memoriei, faludurile rochii nepurtate, miroase a mucegai. Cobor încet de pe masa de operație, îmi zic Toate astea mi s-au întâmplat înainte Privesc doctorul în ochiul albastru Și-a aruncat deja mănușile chirurgicale Rama de aluminiu de pe perete mi-a dezvăluit totul În oglindă Ochiul meu treaz a ghicit , a ghicit! M-au cusut, miroseam a ars. Coagulare înceată... Mânjită cu propriu-mi sânge, izvor diafan! Corăslire corăslire a rostului poemului. (c) 22.03.06 S-A NÃSCUT ÎNCÃ UN NEPOT.ÎL CHEAMÃ OFIR. NUME DE PIATRÃ PREÞIOASÃ, LA 2 APRILIE, 2006 MAZAL-TOV PÃRINÞILOR NOEMI RAZ(FIICA MEA!) ȘI MOȘHE RAZ!BRITHU-UL A AVUT LOC LA 10.04.06 LA RESTAURANTUL "KINEROT" ÎN PREZENÞA A PESTE 250 DE PERSOANE.SANDACUL A FOST SOÞUL MEU, DELU MARCOVICI.A DURAT O SECUNDÃ PRELUNGITÃ...UN SCÎNCET ȘI CIRCUMCIZIA A REUȘIT.VA FI UN OM CURAT ȘI IUBIT! 2/04/2006 Am vzut acum cateva minute un filmulet despre constructia complexului venetian din Las Vegas la postul "National geografic"! E pur si simplu am ramas perplexa de alergarea asta contra timpului, termenele de executie a proiectului, etapele de lucru, finisajele, si nu standard ci redarea , aproape fidela a unor obiective din Venetia , inclusiv canalele si gondolele, problemele mici , cum ar sa nu se rastoarce gondolele de 8 metri in loc de 11, pina la dubla etansare a canalelor impotriva apei care se impregna prin plansee inainte de a fi data in functiune complexul.Ce sa va mai spun, sunt in euforie si admiratie, pina si statuile au fost copiate, redate aproape identic, mana de lucru exorbitantza, problema tablourilor de 2*3 metri comandate care nu intrau in lift, etc rezolvarile in toate domeniile pentru a nu intarziia promisiunea de a preda lucrarea si , ce sa mai zic intreruperea lucrarilor la hotelul de 22 de nivele suspendat peste parcare intervenit pe motiv de 11 septembrie, atentatul terorist, ec...si eu nu am stiut nimic , poezia mi-a sters dorinta de a proiecta ceva nou ! 22.04.06 Ruperea asta de" diguri" , repetitiile , incursiunile in trecut doar ca sa te mentii tanar! Curgerea in sus… ca in jos e prea naturala. Visez uneori cu ochii deschisi despre imparatiile spectrale strajuite de mesteceni. Noroc ca realitatea e prea terestra. poem în proza Am urcat pe Muntele Carmel, pe coclauri pe langa Universitate. Bine-nteles ca pe cladire e o antena, e punctul cel mai inalt. Jos undeva in semiprapastie padurile sunt arse…arse, de dupa ultimul incendiu. Nu stiu daca a fost pus dar, tare greu se mai reface padurea! Am pipait fiecare ramurica sa caut putina verdeatza, citiva muguri in locurile alea atat de fara viatza… In fiecare zi imi promit sa-mi sterg din amintire unele lucruri. Sa renasc din nou "din cenusa" ! Daca n-ar fi omu' sa arda, sa sufoce, sa se dea in spectacol, sa urasca, sa distruga…cred ca, Padurea… ar reveni la viatza mult mai repede. Bianca Marcovici 7.05.04 aparut pe rom-jews "S-au declanșat și sistemele de alarmă, Sensibile la mirosul de pește; Sau de usturoi.” DD alarmele noastre sunt mai snoabe se declansează la vântul terorist la incendii la bombe la gume de mestecat la fețe transpirate la furturi la apa deschisă în vreme de secetă la săruturi furate. migaloasă treabă sa fii alarmaă sa fii cuvant. *MAI SUNT CATEVA DECLANȘATOARE OMISE INTENÞIONAT CHIAR SI POFTA DE MÂNCARE E OMISÃ, EFECTUL PAVLOV ȘI TOLERANÞELE MILIMETRICE LA FLEXIBILITATE ȘI, MAI ALES MIEREA DE ALBINE CONSUMATÃ ABUZIV 19.05.06 19-05-06 mesaj pe "discuții" bianca marcovici din Haifa ecou Ca să putem fi uitați, Să ne odihnim. dd ne trebuie timpul nostru între secundele care ne imită clipește și ai sa vezi noi mișcam limbile orologiului perpetuu cineva ia locul celuilalt și clipește și tot așa.... 30.06.06 suntem șablonizati, virtualizați arhivați automatizați teleghidați pe drumuri nevazute spre bănci, spre serviciu, spre creșe...spre spitale, spre gări spre nicăieri numai să nu stăm linistiti numai să ne întrebăm încotro 7.07.06 un altul își cere iertare îmbracându-mă în blănuri scumpe, atât de albe atât de parfumate! îi povestesc despre Charly, șoferul îndrăgostit de mine la NY. îl inspir cu aventurile mele de peste ocean din timpul turneului. doar jocul privirilor din "ogarul cenușiu" ne-a unit atunci. Charly mi-a pus caseta cu Dracula numai să-i dau atenție. îl priveam dezorentată prin oglinda retrovizore, odată cu orchestranții mei din autobuzul arhiplin... la sfârșitul călătoriei mi-a împachetat vioara, s-a uitat la ea lung și rugător. mi-a zis să ramân cu el, aratându-mi cheile, zecile de chei care-i ocupau talia grasă... 7.07.06 bianca marcovici © Bianca Marcovici Poezii Insatisfactia poemului insatisfactia poemului retinerea psihica reticenta in a crede in ceva sau cineva.. amalgamul dorintei de a fi tu si in acelasi timp altcineva doar pianul cuvintelor e real iar fluturele e sufletul mutat in zona vulnerabila (un fel de inselare de lungimea unui poem) apoi am uitat chipul la care m-am gandit in momentul care il scriam Bolero-ul de Ravel Desertul camilelor insetate Unduitoare cocoase Mersul mersul mersul Si setea aceea acumulata Nisipul clepsidra dar nu-mi pare rau nu pot oferi decat setea mea de cuvant precum setea dupa o abstinenta! cand te vei stabili undeva si vei iubi cu adevarat poemul nu va mai fi haimanaua de ieri rostul tau va definitiv haiku-ul dragostea va lua locul hranei te vei legana in ritm cu fiinta iubita nu vei arunca nada aventurii cu oricine, numai hranindu-te cu umbra copacului Ei! n-ai remarcat cum te trag pe sfoara poemului si te intind la uscat ? esti un robot datator de viata de echilibru, de bunavointa, de caldura sufleteasca, esti o masina de trepidatii virile, ascunse chiromantii refuzate de o oarecare Ea! chiar daca mint o fac ca sa te trag de manica larga daca mai ai camasa ce ti-a invesmintat poemul pentru mine casa ta toata e un pat casa ta toata e garderoba mea casa ta toata e pasarea in zbor casa ta toata e inima mea doar o inchipuire sa te scriu cum nu esti portret fara fata, portret fara paspartou!! *** casele mele casele pe care le-am cumparat intr-o viata mi-au deschis camp, orizont, peisaj spre lumea cealalta in care nu voi mai avea nici o datorie de onoare fata de publicul larg cititor in stele si chiromantia mainilor batatorite doar vioara-nestapanita casa in care voi locui precum in limba romana! *** manele erai usor ametit imi scrie un oarecare amic cand ti-a zburat e-mail-ul nu conta pentru cine nu conta pentru cui? (ce inseamna sa ajungi la cheremul cinismului betivului, narcisist, antisemit privind in paharul cu vodka ) cind ai ucis cuvantul, poemul, cum sfarimi o scoica! nu ai habar ce inseamna sa te autodefinesti, tu poet de duzina manelele-ti cad din barba alba sclav al paharului gura de aer n-o sa-ti parvina in ultima secunda atins -am Zidul Plangerii sa simti puterea pamantului meu prin mine, aprinde-ti rugul tacerii Poezii 24.02.2005 Mahniri Resemnarea nu mai incape in vorbe, Macelarii ne-au ciopartit sufletele Ne spovedim noua, Cerc vicios, cerc deformat. Ce sanse de dezintoxicare mai avem – Care va fi lumina din ochiul timpului Cand ne vom ruga – Sa inventez o patrie cat un birou, Sa-mi nasc o dublura ca sa pot rezista? Resemnarea nu mai incape in vorbe, Nu mai incape in case In nimeni si nimic! Supunerea agonizeaza, Fascinatia libertatii in locul inactivului Vant confiscat De buletinul meteo, Poemul antedatat fuge de vesnicie, Cercul electrocutat de fulger Se plange Vreau un cerc cerc *** Impreuna cu mine (se dedica lui Florin Mugur) Atatea bune intentii obligate sa locuiasca impreuna cu mine. atatea basme cu happy-end. atatea lasitati duse pe apa sambetei, clisee risipite. peruci cu bucle mozartiene. Menuet umilit de rochiile prea scurte falsificate toate. Seara de seara imi imbrac poemele ca papusile in copilarie... le cos cu migala rochiile dantelate. rochia pentru primul bal – purpurie si manusi sidefii apoi fara martori le mazgalesc in culori care nu se pot descrie, nu se pot tipari, cand toate se arunca asupra mea cu diferite metode si gheare peruci mozartiene jucandu-mi in fata ochilor. *** Antecedente Urmele mi-au fost sterse cu migala. Intai mi-au desfiintat adresa. Mai apoi mi-au daramat poemul facut din caramizi vezi bine, fara liant. Apoi mi-au pus o cununa pe cap fara flori din cand in cand duceam mana la cap sa ma trezesc la realitatea progresista de neimpotrivire si nepotrivire la ambalajele publicitare mai tarziu mi-au sadit un steag de recunoastere a luptei mele cu morile de vant (mi-au zis ca ma pricep la constructia lor e ceva in sangele meu albastru), zguduitor sa constati dezastrul cand pachetele cu carti nu au ajuns in Tara Sfanta, mai tarziu mi-au deschis portile Asociatiei tel-aviviene tocmai plecasera aproape toti. *** Magia pietrei Energia pietrei albe o marturie muta acumuland-o in palmele popor Incremenita miscare fiori intangibili – liant. I-am dat un nume sonor sa ma rog Lui. Se zbate in mine un bolovan de poezie piatra inimii luata dintr-o scorbura Coloanele lui Solomon, la Timna Mi-a daruit-o intr-o zi cu soarele fierbinte. Acum e in casa mea chiromantia ei ia forma mea magnetica. In lumea pietrelor m-am facut piatra. *** Instructiuni de folosire a vaselor comunicante Sfaturi elementare Pentru productivitatea gurii Foarte repede mi-am dat seama La ce se reduc initierile arbitrului De vieti standardizate Intr-o lume a monotoniei standardizate Cu intercalari muzicale. Dovedeste-mi ca stii si altceva Spune-mi o poveste cu Final neprevazut. Marile teme se impotmolesc in cuvantul Moarte – De la sine inteles disperarea Devine cuvantul Magic Aici. Cum se folosesc autobuzele si cand, la ce ora Sa nu fii inghitit de vreo explozie Neprogramata decat de artificierii mortii? Un fals cuvant in naivitate Amagindu-ne, O cusca pentru porumbei Cum se foloseste? Fiecare zi stiri noi, tot mai noi – Bati apa-n piua, Domnule, copiii au murit... Iar piatra e prea grea ca sa fie vorbita! Poezii 11.09.2004 SUNETUL POEMULUI (dialog-monolog) Sunetul poemului Fug în reveria viorii poemului Știu că-mi aparțin Amândoua Precum vioara lui Chagall Sunetul neresemnării din cosmosul Nediletanților Fragila vioară Canarul evreului Ca eternă victimă. 2.08.04 *** dacă Dacă ai apărut și ți-ai intrat in pâine și ți-ai intrat în pantofii prea strâmți Intoarce-te și mă priveste Adânc în ochi Părăsindu-ți tabieturile, Doar să mă iei de mână și să-mi zici: A mai ramas loc si pentru tine In casa alba a inimii mele A mai rămas loc In sala de concerte a sufletului meu A mai ramas loc in amfiteatru ciopârțit de vreme șii pentru gladiatoarea din tine, si pentru noi,noi doi� Dar leii si scorpionii mișună, ai grijă, Nu răstalmăcii sudoarea frunții! *** Mezuza Ani de zile ne-a mers rău Aici in Þara Sfântă N-am înțeles Decât atunci Când Am readus Mezuza La casa mea. casa mea din Haifa. Pergamentul sacru Nu s-a șters Nu s-a perimat E la ușa mea Atât de deschisă pentru prieteni S-o atingă Să le poarte Noroc Ca un Zid al Plângerii Fidelă iubire! *** Unii oameni încerc să mă feresc de oamenii capușă dar nu reușuesc apar ,mereu apar! mereu se interpun între mine și fericire între mine și cei dragi mie mereu sapă șanțuri să mă îndeparteze Asediindu-mă ca pe o cetate *** În fiecare moment În fiecare minut în fiecare secundă Mintea mea te cere în fiecare minut în fiecare secundă Degetele mele vor atingerea Cuvântului Nu cer același lucru Si nu sper Decât să nu mă ucizi în cuvânt! *** Astăzi Astăzi nu-mi plîng de milă Te-ai născut să-mi fii scutul De mine Să-mi înghiți în fiecare zi Cuvintele să le mesteci S[ mi le scuipi Uneori în față Astazi nu-mi plâng de milă Nu-mi ling rănile- Semnele tale de întrebare n-au raspunsul scontat între pauzele amicale aruncate din ce în ce într-un fel de echilibru al pierderii divine ce-ti încețoșeaza pâna și imaginile trecutului pâna și localizarea pe care ți-am dat-o undeva vis-a vis de saturația cuvintelor scrise obligatoriu ,zilnic ca o apăsare monotonă *** De vorbă cu cineva da,și eu stau de vorbă cu cineva cu multe desparțiri între noi schilodiri și vociferări imensități pierdute din vedere dacă aș fi fost mai aproape l -aș fi blestemat printre chemări nocturne sau l -aș fi sugrumat în plăcerile cititului 28.07 *** Rediscurs Între noi sânt tot mai puține uși Tot mai puține ferestre Ne vorbim prin cablurile nevăzute Ce deschid crepusculi, Aurore boreale După furtuni din soare După furtuni de nisip aruncate-n ochii neuitării Sublime Între noi sânt mări și țari de cuvinte Tăceri abisale Multe tăceri *** 29.07/04 Intimidare Am luat dintr-o farfurioara O felie de kiwi Acel verde cu picațele Ochiul verde Mă absoarbe cu totul 9.08.04 *** Raspuns ca la carte Dacă aș fi Einstein aș gândi altfel Cum întunericul nu poate fi descifrat Cum realitatea ne conjugă relativismul Cum infinitul e tanget la curbura spațiului *** "ma enervezi" asta si vreau inspirația plată nu-ți face bine trebuie să ieși din cotidian din punctele fixe din standarde din impresiile sterile nimeni nu-i centrul pamântului doar punctul de fugă mă scoți din sărite- 8.08.04 *** Eu ți-am făcut cadou o carte Cu tot cu sufletul Cu tot cu gradina din jurul ei ți-am clădit filă de filă Sentimentul prieteniei Fără nici o sfială am pus totul în joc Ca la o ruletă a poemului Riscul a fost numai al meu Doar sa primesc ,cel puțin Încrederea ta, echivalentul Celor 21 de grame, sufletul meu! 10.08.04 *** Da,în spatele unei uși închise Vei putea striga Cu vocea interioară nesabuința că n-ai oprit-o cu forța în ziua când ușa s-a închis în urma ei doar un gest ( trebuie sa te învăț să nu-l repeți) doar un simplu gest *** Cadoul nedesfacut Ca o floare zace pe masă Parfumul tău Chiar daca-l arunc la coș Dinții mici n-au rupt legatura 9/08 Poezii 08.05.2004 Ce se aude prin cotloane Ce se pierde ce se minte Fagurele-i de lumină Ghindele cazute-n tină! Semnele de foc s-arată Greerii vin si ne împacă! primavară cam saracă toaca-i toacă( marunt) toaca-i toacă! *** Ca să vezi! ca sa vezi că lumea e mică! ca sa vezi că lumina mea te va ajuta de aici ,aproape de Dumnezeu am despicat Marea Roșie pentru tine voi ajunge să-ți întind mâna ca unui Zeu *** sa gândesc mai departe ? de aici unde aproape de Dumnezeu la Ierusalim sîntem pîngăriți se poate concepe un viitor? In van e totul Mai uit la nou-născuții copiilor mei Și.în loc să fiu fericită Mă rog să ne supraviețuiească nouă Și părinților lor în țara risipei în țara fără mâine în țara în care laptele însângerat e amestecat cu miere și fiere! Poezii 26.02.2004 călător din stele salut Axioma mariajului meu Determinantul mărarului neuscat Matricea zero a fecundității și fertilității Integrală din integrala Derivatei sublime și diferențiat când tu ești numai cu mine cel puțin pe firul apei călătorului din stele renasc din nou pe nota do re mi fa sol la si ca o sirenă îndrăgostită virtual doar o zi! *** confiscarea sărutului sunt o rațională și o egoistă nostimă: confisc sărutul nopții visând cîmpuri magneice efemere- sunt întemeitoarea surâsului nefatalist într-o societate fără țeluri fără echilibru stabil- tonul mobil al sufletului îmi dă aripi... spre cuib- posibilitatea de a înțelege coincidența lucrurilor - când tu nu-mi întinzi mâna eu îți veghez somnul după un sărut aproape matern *** lovitură de grație am simțit întotdeauna sabia lui Damocles deasupra capului, nici un semn anume ziua și noaptea sfătuitor gazda sufletului renunță la mine, am simțit întotdeauna loviturile de grație am pielea tăbăcită de spinii de trandafiri galbeni! *** cafeaua de dimineață voi fi într-o săptămână aniversară tu vei fi oglinda mea imaginară degustând cafeaua surogat puțin amară pe un cântec duios fredonat la ora matinală noi doi în fotolii rabatabile privind spre Goful Mediteranean la un vaporaș care salută despărțirea de încă un an,de încă o catastrofa! *** Despre fatalism ... la 50 de ani Nici tu nu crezi în astrologie... Influența planetelor nu-ți spune nimic. Chiar și virtuosul se gândește la ziua de mâine... Dacă îi va fi fatală... Dacă va da chics pe scenă și totul se va nărui, se va întoarce pe dos ca la un meci de footbal.Drobul de sare... Sabia Lui Damocles... pijamaua am îmbrăcat-o pe dos... Deci astăzi trebuie să fiu atentă... Te pomenești ... îmi va merge rău!? Dar Salvatorul Memoriei îmi va explica că n-am dreptate! Nimic nu se va schimba... totul va fi ca mai înainte. Nici influența Zidului Plângerii de la Ierusalim, nici petecul acela... nu mă va ajuta să-mi atrofiez simțurile, inspirația, să gândesc ca ei. să vorbesc numai de mâncare și lux- să fiu una cu pământul... să mă pierd în mulțime, asta vrea cel de Sus... asta vreți voi ce vă uitați la mine, ca la cineva coborât din altă sferă... a globului turtit de începători în gândire, răstălmăcitori ai cuvintelor fără acoperire, nechemații, cititorii în stelele din bucătărie, respinșii, necizelații, uitații, cârcotașii... ciufuții, renegații... primitivii... bătuții în cap... s. a.m.d! Semnul meu nu vă va ajuta. Veți rămâne anonimi, o grămadă! arhiva argos 14 craiova 15.08.06 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate