îmi mușc obrajii pe dinăuntru tu scrâșnești din măsele întâmplările se țin de mână se leagănă
ca doi copii handicapați când o să fiu mare o să mă lase să îi conduc mașina

voi fi mai bună spun cu mâna pe coastele învelitoare ale inimii
chiar dacă dau faliment chiar dacă mărșăluieșc pe podele căutându-mi cercelul de ieri
chiar dacă mă îngraș cu zece kilograme oho chiar dacă pleci așa deodată cu aura lui niciodată
eu tot mai bună voi fi

am făcut fotografii în urma pasului tău
posesiune în spirală
adică ceea ce am se leagă de - ceea ce am de ceea ce am de - ceea ce am de

(e important să întâlnești un om care să te ia de la capăt
fără să te nască și fără să te vrea fără să te facă pledul lui de pus pe genunchi
sau plastilina de plictiseală
e important să întâlnești un om care să intre în tine fără să te atingă pe margini
care să ți se cuibărească în miez și care să nu se rodească pe sine
ci chiar pe tine ci iar pe tine ca și cum tu ție ți-ai fi o șansă încă una în dar)

el mă pune la muncă el mi-a aruncat jugul acesta de adorație glacială pe umeri
el îmi plivește veninul de printre vene
el îmi pune un picior pe o pleoapă pe cealaltă cu brațele o ridică în sus
el îmi ordonă să văd e p'a luongha
cu spatele la mine el îmi ordonă să văd

acum pot să înghit flăcări să-mi curgă sângele pe nas fără motiv să scriu cu mâna altcuiva
să citesc în cutele cearșafului dimineața să mă-mbulzesc în mine cu toate animalele
să mă fiu arcă
o să mori înstelat zic și-mi pregătesc de pe acum și doliul și urna
cu mine de gât o să mori
cu mine amuleta ta

atunci când mă voi deprinde să nu mai aștept ceva
dumnezeu va pune piciorul în prag în așa fel încât
ne vom prăbuși unul în celălalt
demolându-ne zodiile

am așezat o glastră nelumită cu niște ochi la fereastră să știi pe unde să vii
când ți-o fi foame

rămâi cu mine itaca nu există