Îi vedem pe stradă, cu papagalii în mână, rugându-te să „ tragi un bilețel pentru a ți se vedea viitorul sau soarta în dragoste”.
Nu de puține ori, adolescentele mai naive, se opresc în dreptul lor și, în schimbul unei sume frumușele de bani, vioiul papagal ( dacă am putea să-i spunem așa), deoarece mai are doar câteva pene și stă zgribulit pe marginea cutiei, trage bilețelul pentru a i-l da domnișoarei....
Îl ia, îl citește, apoi sare de bucurie. În el scrie că va avea o soartă foarte bună, pe care o poate afla, dacă va mai trage un bilețel ( la un preț mai mare) unde va putea să-i vadă și fotografia.
Se scotocește prin buzunare și constată că nu are bani suficienți, dar în schimb are colega ei... Se împrumută, „până mâine” și plătește „papagalului” noul bilet.
De data aceasta nu pare prea încântată, exclamând: „ Ce urât e! Cum să mă mărit eu cu ăsta? Mă omoară mama, e negru!”
Negru sau alb, este tras de papagal care...,așa cum zice stăpânul lui: „ Ce spune biletul tras de papagal, așa este!”, apoi pleacă mai departe în căutare de noi adolescenți naivi.
Întrebarea pe care mi-o pun singură este: „ Care este mai papagal? Stapânul sau...biata zburătoare, care nu are nici o vină că este ...papagal!”