Atâtea nedreptâți pe lumea asta... Adevărul unora neadevăr în opinia altora...
Lumi paralele în lumea de zi cu zi...
Oameni bogați și oameni săraci... oameni cinstiți și hoți... Și un caz real mediatizat mult prea mult înainte de rezultatul cercetărilor organelor competente (poliție, justiție)...
Toți au dreptate, fmilia hoțului mort, cât și familia Romaniței... au dreptatea lor pânâ în momentul în care legea va spune răspicat: hoțul a intrat fără acordul păgubiților și în legitimă apărare în urma unui accident a decedat, sau decedatul a intrat pe usă invitat și posesorul pustii de vanatoare e vinovat de sa spunem descăracrea accidentală a armei de vânătoare... Până acolo - subiecte de presă mai bine sau mai prost prezentate...
Si eu sunt de acord că nimeni nu are ce căuta neinvitat pe proprietatea mea, chiar dacă eu am doi biscuiți pe care nu vreau să-i împart cu nimeni, că am dreptul să mă apăr si să-l scot pe nepoftit oricum din arealul meu - proprietate - eventual dacă nu pot altfel - chiar și mort!
Cu toate că nu mi se pare corect ca unii să aibă acces la arme și alții nu... desi nu e o soluție nici să aibă arme cu toții...
Oricum arma - albă sau neagră (pușcă, pistol, sau stiu eu ce-o mai fi) ar fi de preferat să existe doar în mâna celor competenți si sănătoși psihic - dar și organe ale legilor de menținere a unei vieți la limitele normalui.
Cum tot așa, nu înțeleg de ce bogații (îmbogățiții) nu pot suporta detenția si sunt liberi desi au la activ delicvențe uriașe, pe când săracii cu delicvențe minore suportă al naibii puscăria in unele cazuri chiar nevinovați... exemple concludente au fost destule in presa românească...
Adevărul cu fațete multiple în lumile astea paralele - cu bogați și săraci vor continua să irite și să producă și mai mult haos... și mai multe cioburi, lacrimi și temeri din partea tuturor...
Adevărul fir'ar el să fie, cel puțin acela al legalității într-un stat de drept ar trebui să fie unul pentru toți...infractorii indiferent din ce lumea ar face parte, din cea a bogaților sau a săracilor, să răspundă egal prin aceleași pedepse pentru faptele lor.
Nimeni să nu fie mai presus de lege... si atunci mi-aș da biscuiții primului copil cu ochi senini... știind că acesta, crescând îmi va spune bună ziua și nu mă va aștepta la primul colț ca să-mi ia biscuiții ocrotit de niște strâmbe drepturi ale omului animalizat.