Un copil lovea un alt copil
s-au apropiat din întâmplare
s-au privit și și-au șoptit
curioși nevoie mare...

un copil iubea un alt copil
cel lovit a suferit în sine
cel dintâi nu a făcut nimic
din prostie mare și rușine.

Alt copil a fost între cei doi
Furios că ei trăiesc frumos
i-a mințit pe fiecare-n parte
și a râs. Iar ei curgeau în jos…

că a fost sau nu el pedepsit
că minciuna lui a fost iertată
nu contează. Ceva a murit
viu nu va să fie niciodată.

*

Un copil lovea din neștiință
Alt copil să spună nu a vrut
Că îl doare. Și a plâns durut
Doar să plângă cunoștea-n sființă.

Nu a vrut să spună că îl doare
Ochii a întors să nu se vadă
Că din okii mari curgea zăpadă
Ce topită se stingea în soare.

O poveste din alt timp și loc
Care lasă-n urmă datoria.
Un copil care trăia un foc
Nu știa trecutul sau vecia.

Nu vedea nimic în okiul mic
Alerga bezmetic hăbăuc
Celălaltul nu făcea nimic
Să îl mai oprească pe năuc.

Și acum târziu când s-a deschis
Ca o zare marea din privire
Cel ce-a fost cândva primul copil
Vrea să ceară în genunchi, umil
De la celălalt milostivire.

Să se-apropie din nou să se
Miște mâna mică-a celui ce
A lovit cândva și să oprească
Lacrimile care curg mereu.
Să se ia de mână să zâmbească
Să se ierte unul pe-altul și
Să rămână-acolo doi copii
Sub un cer frumos și visător
Fericiți cum e menirea lor.

Că greșeala a fost mare-atunci
Acum știe și primul copil
a-nvățat că nu trebe s-arunci
tot ce ai de dragul unui tril
de himeră ce-l auzi în frunze,
deși tu prin umbră nu zărești
ce e oare pasărea minune
lași ce ai și pleci ca să găsești
glasu-acela ce părea că sună
din deșis atât de minunat.
Dar până să-l afli mica strună
cu ecoul mort s-a-ndepărtat.
Te întorci la marginea pădurii
Ieși în soare să găsești ce ai
părăsit când ai intrat într-nsa.
Dar e locul gol sau ai uitat
Ce potecă prins-ai la plecare.
Și te uiți cu deznădejde-n zare
Că se face seară și nu știi
Ce să faci și ți se face frică
Pleci atunci spre satul luminat.
Nu mai crezi că undeva o mică
Flacără în marginea pădurii
Arde-n ea și geruri și năluci
Te așteaptă ca să vii din noapte.
Drumul înapoi să îl apuci.
Un copil în marginea pădurii
Stă acolo trist și înghețat.
Nu mai vrea ca să te certe scumpul
Vrea să-ți spună doar că te-a iertat.

Și tu pleci din sat în lumea largă
Ai crescut acum și ai aflat
c-ai greșit. Iară copilul
de e-n tine în sfârșit aude
glasul stins din marginea pădurii.
Se repede și se-oprește-n goană
Spre minunea care o să-l doară.
A greșit și va plăti cu viața
Viața lui acum e-a celuilalt.
Ea mereu de fapt a fost așa…
Că purta într-nsul o crâmpeie
din ființa celuilalt copil.
Și când a plecat atunci în codru
l-a lăsat fără ființă-n loc.
iar acum se-ntoarce să plătească
nebunia jalnicului joc.

Se apropie sfios de-mbrățișare
Se aruncă tumultuos în ea
Se lipește nebunesc de ființa
Ce atunci, cândva, îl locuia.
Își șoptește plin de lacrimi ruga
Mâna ei se-apleacă și-l ridică.
„Te-am iertat demult ...” și simte-n ea
Cum viața urcă și palpită.

Simte tot ce merită trăit
Vede lumea, simte că se naște
Știe totul. Timpul înmiit
Ca un miel lângă picioare-i paște.

Când copilul cel dintâi intră
În ființa ei cea mai adâncă
Se trezi femeia . Și uită
Tot ce-a fost tristețe și nălucă.

Nici dovadă că a fost ceva cândva
Nu păstrează timpul în vreo criptă
Doi copii firavi se hârjonesc
În Eterna Clipă Fericită.

Și acum doi oameni își vorbesc
Se salută se respectă se
Uită înapoi cu-n zâmbet cald
La copiii hârjonindu-se…
Când de-odată cei doi se opresc
Din minunea lor de joc sprințar
Se apropie cu chipuri ce zâmbesc
Fac o plecăciune și… dispar.

Fețele mature se privesc
Știu c-așa era să se întâmple.
Fac cu okiul, zâmbet ștrengăresc
Le strecoară timpul pe la tâmple.

Se ridică de la masă și
El sărută mâna ce se-ntinde.
Ea o doamnă. El un domn. Copii
trec pe stradă-n zvonuri de cuvinte.

Pleacă unu-n dreapta altu-n stânga.
Merg pe drumuri diferite-acum.
Fiecare are casa lui. Viața
pune-n noi numai un singur drum.

Că greșim cândva sau că nu știm
Facem rău și ni se face rău.
E ca să aflăm și să iubim
Binele. Și bunul Dumnezeu
Știe să așeze-n calea noastră
Drumul, să putem să îl vedem.
Și nu este bine să uităm
Datoriile să le plătim.