În gânduri mă pierd câteodată
Și viața reală dispare încet.
Aud departe un zgomot ciudat
Ca strigătul unui geam spart.
Tresar speriată cu gândul la el,
Copilul din visul pierdut și prezent.
Dar inima-mi spune să stau liniștită.
E viața ce-mparte cu zgomot un val,
De vise și temeri cioplite în mal,
Lovind nemilos în inimi rănite.
Încerc să n-aud, dar mereu eu tresar
Și liniștea spartă-n bucăți o adun.
Aș vrea să le spun: " Nu acum!"
Mai dați-mi o clipă a mea și-am să vin!

Și ploaia ne udă mereu... E un chin!
În gânduri mă pierd... Dar revin!