poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 23 .



Noaptea care respiră
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [armaghedon ]

2025-11-17  |     | 





Dacă îl citești cu ochii deschiși,
poemul devine noapte.
Dacă îl citești cu ochii ușor obosiți,
își pune pe umeri o mantie de frig
care nu știe să se topească.

Începe aici:
un om singur într-o tăcere prea mare pentru lume.

Poemul își adună zăpada în jurul tău —
nu ca să te înghețe,
ci ca să îți arate cum sună liniștea
atunci când nu are martori.

Acum respiră o dată mai încet.
În funcție de cât ai încetinit,
poemul își schimbă cerul:
dacă ai inspirat scurt — luna devine mică,
dacă ai inspirat adânc — se lățește,
rotundă și grea,
ca un glob de lumină ținut prea mult în palmă.

În următorul rând, poemul te așază într-un loc:
un luminiș fără nume,
unde frigul are propria lui biografie
și fiecare copac știe câte ore mai sunt din noapte.

Aici începe transformarea:

Dacă ai simțit vreodată că cineva te-a uitat,
poemul adaugă un strat de tăcere.
Dacă te-a atins vreodată bucuria fără motiv,
poemul își schimbă culoarea în albastru pal.
Dacă n-ai simțit nimic —
el rămâne transparent
ca să poată respira prin tine.

Atinge-ți tâmpla cu două degete.
Acum versul acesta îngheață ușor:

„Există nopți care nu se opresc niciodată,
ci doar își schimbă temperatura în tine.”

Dacă te-ai gândit la iarnă,
poemul își acoperă pulsul cu zăpadă.
Dacă te-ai gândit la un alt anotimp,
fulgii se topesc înainte să atingă pământul,
iar poemul se întreabă dacă te mai recunoaște.

În final, poemul nu te eliberează.
Îți lasă o rană mică, rece,
undeva între pleoapă și amintire,
și o folosește ca să respire prin tine
ori de câte ori tăcerea devine prea mare.

Ultimul vers se modifică în funcție de ce ai simțit:

dacă ai simțit frig:
„Îți port gerul ca pe o dovadă că încă ești viu.”

dacă ai simțit liniște:
„Ninge în mine doar pentru tine.”

dacă ai simțit altceva, imposibil de numit:
„Poemul acesta te va rechema când nu vei fi pregătit.”

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!