venea taica de la oraÈ™
muncit și ros de-amar

cu zâmbete pe buze îl așteptam
noi
prăpădenii mici
și maica prinsă-n bujori

furam printre îmbrăţişări
mirosul de tren și de rată
călător clandestin ascuns în haine
(dacă ar fi să mă întrebi
acela-i mirosul de tată)

lampa arzând
câțiva biscuiți
de-ajuns
ne visam întreaga noapte prinți

până a doua zi
dragostea dăruită seca din taica-omul.
în trupul părăsit se aciua o fiară
purtând cu ea mirosul greu
de fum

mergeți maică la tușa-ta
că iară a băut tac-tu
ne spunea oftând

de la poartă priveam stelele
căutând să prind liniştea dintre ele
o lacrimă aluneca pe obraz
pe picior o furnică
surdă
îmi doream să fiu și eu una

lampa de-abia mai pâlpâia