de pe la 10.59 niciun excel nu mai împrăștie monștri
aliniați în formule sortați descrescător
în rimă deloc întâmplător
de la coșmar la înjurătură
zac de prea multă căldură
prin sheet-uri

între timp
mă gândesc la o poveste în care toți bărbații sunt Aladini
închiși într-un ou de întuneric
în așteptarea unei flacări ce nu arde dar luminează

între timp
mai mint o poveste

degeaba tot spun că s-a făcut prea repede dimineață
că am fost înghițită de ziduri
sau că tot ce am atins a devenit piatră pentru că un nume care și-a pierdut stăpânul
e doar o lampă pe care se pune praful
constat
pe-un oftat
că timpul meu nu mai are drum
doar gust de fum
și acest gust e singurul care mă ține în viață când uit peste zi cine sunt

(desigur
nu toți oamenii sunt oameni
unii se desprind dintr-un vis al altei ființe
și pășesc în lume umbre ale unor nume pe care nu le-au purtat
sensuri pe care nu le-au înțeles
încă)

acest text nu e o poezie
nu spune mai nimic pentru că magia nu stă în ce poți invoca
ci în ce alegi să nu rostești

la 13.03 ziua îmi face cu ochiul
nu știu dacă e doar un tic
sau dacă e cratima dintre tic-tac
dar pentru jugulara mea
sigur e mai bine să tac