coperta cărții care se scrie în mine
e un fluture albastru cu aripi fără margini
pictori îmbibați în vopsele
clipele
zumzăind ca bondarii
bucuroși c-au scăpat din strânsoarea degetelor mele

se crapă de ziuă
așa cum din asfalt poate încolți o floare
aici și acum
refugiul dintre intersecții

uneori viața se strâmbă
ca un copil care nu vrea să stea cuminte la poza cu familia extinsă
unde fotograful e constrâns să emane un parfum de bunătate
apasă pe buton
explozia de reproșuri
îl ai cum l-ai crescut

din plop un porumbel culege ramuri tinere
pisica stă la pândă
un trecător ascultă muzică în căști
la știri se anunță o nouă scumpire a carburanților
și înmulțirea războielor


mi-e dor de timpul în care mă îndrăgosteam de personajele din cărți
și liniștea nu-mi era un exercițiu de imaginație